Veneția fără apă

35804_405199173842_7817150_n

Melancolia la Veneția e aproape un viciu banal. Anticul oras al dogilor pune stăpânire pe tine cât ai clipi din ochi. Parfumul mucegăit al zidurilor rosiatice, luminate de soarele de toamnă se prelinge domol, spre ”El Grand Canale”, salutând gondolele cu îndrăgostiți.

Candva, Venetia se bucura de gloria fastului și al bogatiei. Astăzi, singura ei glorie rămâne trecutul. Aici, tristetea e senzuală, iar iluziile și regretele sunt singurele trăiri care te pot înălta în proprii ochi. Năpădit de amintiri, fiecare minut care trece în Venetia peste tine te schimbă. Sunt de ajuns cațiva pasi prin palatele reci și splendide ale dogilor pentru a fi purtat într-o lume, care luptă cu toate armele să învingă.

Astfel, Veneția e singurul oras din lume care supraviețuieste cu o aroganță a învingătorilor. Porumbeii din Piata San Marco care se așează nestingheriti pe umerii tăi, un cuplu de îndrăgostiți înghesuiti cuminți într-o gondola, umbra rece și deasă a orologiului din Piata, îți mărturisește cu sinceritate că Veneția nu vrea să moară, că decadența ei îndrăznește să-si poarte trecatorii de fiecare dată, spre trecutul ei victorios.
Îndrăznind să viseze,‘’ Veneţia se răzbună cum poate împotriva romanticilor în tranzit, epuizându-i, îmbătându-i de senzaţii, silindu-i să asculte cu evlavie serenade compromise demult. Ele alungă o clipă fantomele, apoi trecutul revine ca o boală sau ca un păcat ce nu poate fi ispăsit. Treptele palatelor s-au tocit iar cei care le urcă astăzi nu sunt decât personaje din afara istoriei, personaje pentru care singura atracție rămân carnavalurile regizate pentru străini. Pe cheiurile Veneției, romanticii nu sunt decat cei de ocazie. Sau mizantropi pierduți prin lume.

34490_405196878842_1902347_nÎn golul impus de timp, Venetia se pricepe să para elegantă, chiar daca e goală. Cand Soarele apune în lagună, Veneția trăiește în aparențele prosperității. Lovind cu nepasare turnul vechii Venetii, vântul are un aer princiar, îmbătrânit însă de eleganța trecerii timpului. Iluzia Venetiei că va fi eternă atrage îndeobste iubiri ce promit si ele sa fie eterne, rostind jurăminte menite să fie uitate imediat ce treci ”Podul Suspinelor”. Vraja care se emană din zidurile caselor te îmbată de tristețe și iubire.
La Venetia, apa, culorile, timpul și iubirile sunt în slujba declinului și al deceptiilor. Culoarea rosiatică a pereților venețieni râde, tace și cântă. La fel si iubirile. Decadenta Veneției e scăldata în culoare. Stâlpii palatelor se văd, în curând, pustiiți si dezgoliți. Ți-ai imaginat vreodată Veneția fără apă?

Obsedată de decadența ei, Venetia obține astăzi cu mâinile goale, ceea ce altădată nu izbutea decât prin forță. Acum e iubită pentru ea însăși. Și cum înțelepciunea se naște întotdeauna din regrete, capitala romantismului își obține astăzi măreția din dezamăgiri. Astăzi e rândul tăcerii să vorbească. Cei care trec astăzi pe chei tresar numai daca inteleg că orologiul din turnul San Marco nu mai măsoară timpul, ci propria lor viață.


Transylvania Horse Show – cel mai mare concurs dedicat iubitorilor de cai a început astăzi la Prod

afis-ths2015-full

Voință de fier și răsuflare nobilă. Cel mai bun exemplu de loialitate. Cel mai armonios și mai plăcut companion. Un sport terapeutic, natural, perfect îmbinat cu natura și nevoile omului.

 Deși e una dintre cele mai costisitoare activități pe care le putem alege, în ultima perioadă, echitația atrage din ce în ce mai mulți adepți. Drept dovadă stau concursurile naționale și chiar de talie internațională, dedicate iubitorilor de sporturi ecvestre si cai. Dacă și ție îți plac căluții, așa cum îmi plac mie, poate că n-ar fi rău să mergi să te bucuri de ei la Transylvania Horse Show, weekendul acesta.

Transylvania Horse Show se află deja la cea de-a V-a ediție și anul acesta se va desfășoara în perioada 8 – 10 mai, adică vineri, sâmbătă și duminică. La fel ca în anii anteriori, evenimentul va avea loc în peisajul idilic din satul Prod, comuna Hoghilag, la câțiva kilometri de Sighișoara.

Transylvania Horse Show a primit premiul „Concursul anului” pentru editiile 2011, 2012 si 2014 din partea AIEC (Association Internationale des Etudiants Cavaliers). Așa că dacă sunteți prin preajmă eu zic să profitați de ocazie și să mergeți să vedeți ce se întâmplă la un astfel de concurs.

Evenimentul găzduieste 3 tipuri de competiții, completate zilnic de o serie de demonstrații și evenimente adiacente destinate spectatorilor.

Prima secțiune din concurs implică practic testarea cailor de sport care aparțin celor mai mari cluburi ecvestre din țară. Concurenții, cu vârste cuprinse între 18-28 de ani vor avea la dispoziție doar 5 minute pentru a se acomoda cu animalele. La această secţiune participantii  vor concura la 2 probe: dresaj şi sărituri obstacole.

A doua competiție oficială din concurs se adresează celor cu multă experiență în echitație, motiv pentru care, anul acesta are și caracter de concurs calificativ pentru Campionatele Balcanice de Probă Completă. Concurenţii profesionişti vor avea de parcurs 3 probe: dresaj, obstacole şi cross-country. Punctul culminant al acestei secțiuni îl reprezintă proba de Cross-Country, probă în care concurenții și caii lor vor avea de parcurs contra cronometru un traseu dificil, lung de 3600 metri, cu 28 de obstacole naturale precum șanțuri, bazine cu apă, bușteni și alte obstacole din lemn masiv. Cool, nu-i așa?

Organizatorii nu i-au uitat nici pe cei mai puțin inițiați într-ale echitației. Ultima competiție are în vedere tinerii novici, care vor avea de parcurs și ei un traseu mai ușor de cross-country, cu scopul de a-i stimula să practice echitația cu și mai multă pasiune.

Dacă o să mergeți, credeți-mă pe cuvânt, când vă spun că veți avea parte de o experiență de neuitat!

Fiecare dintre cele 3 zile de concurs va începe la orele 10:00 și se va inchide în jurul orelor 18:00. Programul îl găsiti aici.

Spectatorii au acces gratuit vineri, in prima zi de competitii, iar sâmbătă și duminică biletul costă 15 lei.


Dincolo de viața asta, există cu siguranță o viață mai bună

Cancerul+va+ucide+de+dou%C3%84%C6%92+ori+mai+mul%C3%85%C2%A3i+oameni+p%C3%83%C2%A2n%C3%84%C6%92+%C3%83%C2%AEn+2030_128575

 

‘’Dincolo de viața asta, există cu siguranță o altă viață mai bună, domnișoară. Să știti că noi oamenii avem puteri supranaturale, putem să obținem ce vrem, depinde doar cât de mult stăruim în dorințele noastre și cât de încrezători suntem că se vor îndeplini. Dumneavoastră puteți reuși tot ce v-ați propus, dar cu o condiție – să aveți credință, domnișoară! Credință permanentă și rugăciune neîntreruptă. Doar așa cele rele nu se vor apropia de dumneavoastră.Vedeți dumneavoastră, nimic nu e întâmplător.  Spuneți-mi domnișoară, credeți în Dumnezeu?’’

Am ridicat ochii din parbriz și i-am dat taximetristului cel mai scurt răspuns pe care i l-aș fi putut da, apoi am coborât din mașină, exact în fața spitalului de oncologie. Aveam programată o vizită la unul dintre cei mai buni chirurgi din România, a cărui subiect de discuție nu- nu eram eu, ci una dintre persoanele cele mai dragi din viața mea – nașa mea. Cancer în stadiu terminal. Metastază în întreg organismul. Diagnostic scurt, dur, fără speranță la viață. 3 luni si gata.

Pentru un bolnav de cancer, credința joacă un rol definitoriu. Cum să supravieșuiești fără credință? Dar nu credința care vine din exterior, cea pur teoretică, ci credința care vine din interior spre exterior și care se propagă peste cei din jurul nostru. Credința care te luminează și care te ajută să înțelegi ce mai ai de făcut de acum încolo cu viața ta, atât cât ți-a mai rămas.

Pentru cei care nu știu, care nu s-au lovit de sentimentul neputinței încercând să salveze pe cineva, cancerul e o boală pe care n-ai cum să o fentezi, indiferent cât de mult empatizezi cu viața. Cancerul e o boală care te leagă de mâini și de picioare  în ciuda ședințelor de chimioterapie la care îl supui. Cancerul e mereu acolo, echilibrat, ascuns, mânios pe pofta ta de viață. Din când în cînd ai senzația că mai închide câte-un ochi și te lasă să respiri. Din păcate nu se întâmplă așa. Cancerul e o boală cruntă, tenace, în forță, gata oricând să te facă să te rostogolești de durere, fără nicio remușcare.

Norocul bolnavului de cancer e că după ce a fost diagnosticat, prinde aripi de luptă, aproape de neatins pentru noi, pământenii. Nici nu vă pot spune de câte ori am auzit gânduri optimiste în spital. Oamenii aștia chiar luptă să trăiască. Cu motoarele turate la maxim. Pe toate căile. În tmp ce dialogul cu Dumnezeu râmâne pentru mulți dintre noi un mister, pentru un bolnav de cancer, Dumnezeu devine colacul de salvare. Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi viața ta dacă ai ști că urmează să mori în maxim 3 luni?

E greu să fii martorul unei astfel de suferințe. Și poate la fel de greu să încerci să fii salvatorul ei. Să cauți zilnic, leacuri pentru o boală care încă nu și-a găsit sfârșitul.

Au trecut doi ani de atunci. Nașa mea a înțeles în cele din urmă că o astfel de boală nu se vindecă, însă n-a înțeles niciodată de ce nu poate primi suficiente analgezice împotriva durerii, de ce e  atât de complicat să primești atenție de la cei avizați în a-ți mai ușura din chinuri și mai ales de ce, nici medicii, nici asistentele nu-i aud rugăciunile.

Ceea ce am înțeles eu, de-alungul ultimelor luni prin care am trecut e că în țara mea, morfina, unul din medicamentele cele mai utile bolnavilor de cancer în stadiu terminal reprezintă încă un subiect tabu pentru cei mai mulți dintre medici, asta în timp ce bolnavii mor, pe capete, unii dintre ei în chinuri groaznice.

Empatia și altuismul față de bolnavi aproape că nu există. Medicii nu știu cum să comunice un astfel de diagnostic. Se fâstâcesc care, pe unde pot, după cuvinte pompoase, de parcă omul, venit la un simplu control ar trebui să înțeleagă din prima ce încerci să spui tu acolo.

Dacă calci într-un spital în care se fac citostatice și încerci să pui întrebări despre propria viață, vei constata că ești mai mult mort decât viu, și că o dată cu diagnosticul de cancer nu ești încurajat să lupți, ci să te resemnezi, să aștepți să mori.  

În spital, ca ”aparținător” al unui bolnav de cancer,  trebuie să treci marea cu tot cu oceane ca să-ți acorde atenție măcar un minut. Dar eu i-am zdruncinat și i-am amenințat că fac scandal mare în presă dacă nu ne aduc când le cer calmante pentru nașa mea. M-am dus în biroul medicului chirug și am cedat nervos. Și m-au înțeles.Fără bani. M-am enervat și m-am folosit de ce-am avut. A durut. A trebui să le repet zile în șir că n-o să le fie bine dacă nu le pasă de durerea oamenilor din saloane. Cel puțin cât sunt eu acolo. Nu o dată am dus pe umerii mei bolnavi care nu se puteau deplasa la toaletă. Și care avea și ei nevoi ca toți oamenii. Și nici urmă de asistente.

Am mai înțeles apoi, că în România, centrele de îngrijirile paliative aproape că nu există, iar dacă există pe alocuri, listele de așteptare pentru un pat muribund sunt aproape interminabile. Că asistentele din spitale sunt total nepregătite, că le este teamă să aibă grijă de cineva care este pe moarte, că nu pot trece dincolo de barierele unui serviciu de zi cu zi, la finalul căreia singura satisfacție rămâne plata facturii de gaz din bacșișurile pentru schimbul de cearceafuri. Sunt rea, știu, dar nu mă pot abține.

Ca să primesc ajutor din partea unei organizații, care se lăuda în sus și-n jos că oferă suport bolnavilor de cancer a trebuit să sun la 4 oameni cheie din management. Și chiar și așa a durat.

Tot cu părere de rău am înțeles câteva lucruri și despre medicii de familie. Acești medici buni la toate, dar fără absolut nicio pregătire în ceea ce privește îngrijirea paliativă a pacienților. Suntem în stadiul, în care, pentru un simplu bilet de trimitere către un centru de ingrijiri paliative se solicită o vizită programată, de parcă bolnavul de cancer ar avea timp din belșug. Iar de frica conflictelor, mulți dintre bolnavi nici nu mai cer ajutor. Rămân cu singurul lucru pe care l-au avut dintotdeauna – credința.

 La momentul actual, în România trăiesc aproximativ  520.000 de bolnavi de cancer, dintre care doar 98.000 primesc tratament în mod activ, care constau de cele mai multe ori în sedințe de chimioterapie sau radioterapie. Despre condițiile în care se fac aceste tratamente însă nu răspunde nimeni. Despre numărul de sedințe recomandate fiecărui pacient în parte, nici atât. E un fel de joc de-a viața și de-a moartea, în care pacienții cu un astfel de diagnostic dur, par să fie condamnati la suferință și dezumanizare, până în ultima clipă de viață. 

Până în 2030 cancerul va ucide de două ori mai mulți oameni.

Astăzi nașa mea se află pe ultima sută de metri. Nici nu mai mănâncă, nici nu mai bea nimic de două săptămâni, iar picioarele i s-au înmuiat cu totul. Singurul lucru pe care-l mai rostește din când în când, sub privirile neputincioase ale fratelui ei (tatăl meu) este ca nu mai poate. Singurul lucru pe care i-l mai pot spune astăzi, este să aibă credință.


SMS la 8825 pentru copiii din Nepal

poster-nepal-3

Situația e gravă iar voi știți deja. Peste 2 milioane de copii au fost afectați de cutremurul din Nepal. În timp ce noi dormim linistiti in pat, ei dorm sub cerul liber, flămânzi, unii dintre ei singuri, fără părinți sau figuri cunoscute în preajmă.

Te costă 2 euro prin SMS la 8825 să fii de folos celor care au nevoie urgentă de tine! Te rog – nu fi indiferent!

Mai multe detalii poți obține de pe pagina oficială a Organizației Salvați Copiii România, organizatorul campaniei umanitare. – http://salvaticopiii.ro/?id2=0001000300030001


Tapetul din vinil – o soluție de reamenajare a locuinței la îndemâna oricui

Există multe ghiduri despre cum ai putea să-ți redecorezi casa modern, dar foarte puține încă, despre cum ai putea face asta într-un timp scurt, ușor și fără costuri prea mari, ceea ce ne interesează în principiu pe toti. Din fericire însă, pentru cei care cauta variante pentru a-și îndulci apartamentul peste noapte, există desigur soluții. Printre cele mai reconfortante, se numără…da, ați ghicit! – tapetul de perete.

tapet-decorativ-aplicat-pe-perete-deasupra-blatului-de-lucru-din-bucatarie

Tapetul de perete a fost dintotdeauna o soluție versatilă și comodă celor care nu au stare, atunci cand vine vorba de reamenajarea locuinței. Aplicarea lui chiar și pe un singur perete poate schimba cu totul imaginea încăperii și o poate transpune cu totul într-o altă perioada istorica. Anul acesta, tapetul revine în forță și aduce cu el variante îmbunătățite și regândite pentru comfortul tău.

In principiu există două categorii de tapet – cele lavabile și cele non-lavabile, din material textil sau din vinil. Tipul standard de tapet este non-lavabil iar textilele folosite sunt în general bumbacul sau mătasea. În topul preferințelor din ultima perioadă rămâne, însă, tapetul din vinil. Cu o textură mai groasa, tapetul vinilic se aplică foarte usor pe perete și rezistă foarte bine la apă și la pete timp îndelungat. Prin urmare te poti baza pe el în condiții de umiditate și chiar fum. Eu l-am testat și m-am descurcat foarte bine. In ceea ce priveste întreținerea tapetului, reține doar următorul aspect – folosește detergenți ușori si nu apăsa foarte tare atunci când il cureti! La sfârșit va arăta ca nou!

In cazul în care vrei sa renunti la el, daca te-ai plictisit de modelul ales sau pur si simplu nu se mai potriveste cu canapeaua din sufragerie, este îndeajuns să-l perforezi și să tragi ușor de capete pentru a-l dezlipi de pe perete. Foarte ușor.

Cât cumpărăm?

În general regula e simplă, asa ca nu trebuie sa-ti faci probleme. Necesarul pentru fiecare cameră se calculează după ce ai evaluat suprafața de acoperit în metri pătrați, (un perete, un colt dintr-o camera sau toți peretii) la care adaugi cu generozitate câteva procente pentru micile greseli la decupaj. Zis și facut. Rezolvi în maxim 30 de minute cu un mic ajutor de la un prieten.

Model-clasic-de-tapet-pentru-dormitor-din-vinil

Cum alegem tapetul?

Modelul tapetului se alege în funcție de camera și de gusturi. De preferat ar fi însă, să alegi modele în culori prafuite, pastelate pentru a nu distorsiona înălțimea peretilor sau dimensiunea camerelor. Poți arunca o privire aici pentru a vedea cum ar arăta un model binevenit în orice încăpere: http://www.mobexpert.ro/decoratiuni/tapet-vinilic-53×1005-cm-comtesse-23456.

Avantajele tapetului

De departe avantajul numarul 1 al tapetului, rămâne ușurinta cu care poate fi lipit pe perete într-un timp foarte scurt. Toata treaba o termini în aproximativ o ora. Un alt avantaj important pentru toată lumea ar fi că în casă nu rămâne mizerie, praf sau mirosuri specifice. Nimeni nu are timp pentru curățenie generală în fiecare zi, așa că vom aprecia timpul liber rămas. Dupa ce ai terminat de lipit poți folosi camera fără nicio grija. În plus – costurile sunt accesbile, așa că dacă te plictisesti, nu trebuie să-ți faci griji, ci doar să alegi un alt model.  Pur si simplu, de pe-o zi pe alta.