Să-ţi ştii rostul astăzi, într-o lume afânată-n urban şi spaţiu virtual, ar însemna să te numeri, fără controverse, printre cei norocoşi, vii. Lucruri pe care bunicii noştri le făceau cu rost cândva, astăzi, din păcate sunt uitate, ignorate. Ne trăim viaţa ca într-o ficţiune, un fel de nevroză socială care are la bază un singur pseudoadevăr: încrederea oarbă în binefacerile societăţii moderne. Aceeaşi ruptură care a condus la apariția omului irațional, autosuficient, şi lipsit de conștiința propriei ființe, a rostului.

 Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cînte rostul lumii și splendorile naturii? Alexandru Vlahuţă, (fragment din poezia Unde ni sunt visătorii?)

Oamenii care-şi mai păstrează încă rostul, s-au întâlnit ieri la Marriot Hotel, unde celebrul fotograf Răvan Voiculescu şi-a lansat ultimul album de fotografie de artă, intitulat „ROST. 12 Hotare, un proiect care s-a întins pe șase ani și a inclus și albumele „ROST – esențe, gusturi și stări românești” (2013) și  „Dor de ROST” (2015).

Cel mai voluminos album al seriei, conține 360 de pagini cu imagini strânse din toate colțurile țării: fotografii cu oameni care încă mai păstrează un meșteșug, biserici de lemn, cule și conace mandonate care se încăpățânează să „supraviețuiască” deși au fost demult părăsite, dar și obiecte tradiționale din gospodăriile oamenilor, obiecte ce mai pot fi astăzi găsite aproape numai în muzeele etnografice.

Albumul vine la pachet atât cu un DVD cu filmul (making of al albumului), cât și cu o hartă desenată artizanală care reunește locațiile tuturor „Păstrătorilor de ROST” din cele trei albume astfel încât, cei care își doresc, să poată descoperi zone din România unde meșteșugurile încă se mai păstrează.

„Ca piesă finală a trilogiei ROST, albumul acesta oferă tabloul cât mai complet al ROST-ului românesc din perspectiva mea. Este o colecție de fotografii de compoziție, profunde, care aduc împreună diferite ipostaze ale ROST-ului” Răzvan Voiculescu – fotograf

Trilogia ROST a avut ca temă principală ideea unei lumi aflate la apus și faptul că în satele şi “târgurile” mici din România majoritatea meşteșugurilor dispar, iar odată cu ele, și crezul și cutumele satului tradițional. Răzvan Voiculescu a vrut să surprindă ideea de ROST pe care o reprezintă păstrătorii de tradiții, de care auzim din ce în ce mai des ca fiind ultimii de acest fel: „ultimul fierar”, „ultimul potcovar”, „ultimii rapsozi”.

Povestea“Păstrătorilor de ROST” tineri, duc, însă, mai departe povestea meșteșugurilor învățate şi ne dau speranţă.