Linștea pe care o simți nu poate veni decât din felul în care alegi, tu, cu ingenuitatea ta, să simți lumea.

Untitled design (75)

45384773_10156173205623843_3360040670432591872_n

În Bucurestiul nostru, agitat cum îl stim, existã, încã, un parc boem, în care oamenii, de toate vârstele, se îmbracã frumos duminica si ies la prânz sã povesteascã unul cu altul, sã se plimbe de mânã sau sã citeascã ziarul.

Unii dintre ei, studenti la Conservator, vin aici cu instrumentele lor si cântă simfonii din Mozart, Bach sau Rachmaninoff. Altii, nostalgici din fire, îsi petrec timpul pe aceste bãncile joase, pe care nu se aseaza nimeni, aproape niciodatã, prea putin întretinute, dar atât de pline de substantã, de suflet si de amintiri.

E frumoasã toamna în Cismigiu, si cu atât mai frumoasã e apropierea castanilor sãlbatici, apropiere pe care-o simt încã din facultate, si de care mi se face adesea dor.

Nu știu cum au trecut cei 10 ani de când am venit în București. Nu știu nici măcar dacă au trecut cu adevărat, ci dacă, nu cumva, timpul pe care-l trăiesc astăzi, nu e altceva decât o altă dimensiune, un alt mod în care viața mea capătă contur.

B. Timpul ca extensie de culoare si stare. Mda, cred că mă liniștește modul ăsta în care aleg să-mi trăiesc prezentul.
R. Nu doar. Ca simbol al liniștii. Totul în Cișmigiu e din altă vreme. Nu lume , ci vreme. E ceva regal acolo. Poate, pentru că era grădina regală. Și da – linștea pe care o simți nu poate veni decât din felul în care alegi, tu, cu ingenuitatea ta, să simți lumea.
B.  Intimitate principialã, cum îmi place mie să-i spun. Sau vreme de tihnã si întoarcere cãtre sine.
 Oui, je suis d’accord avec toi. 
R. Intimitate principială princiară.
B. Touche!

Be the first to comment on "Linștea pe care o simți nu poate veni decât din felul în care alegi, tu, cu ingenuitatea ta, să simți lumea."

Leave a comment

Your email address will not be published.

*