Incepe Festivalul de Jazz&Blues de la Brasov. Genialii de la Mammal Hands – în program.

maxresdefault

Domule, Marian Gâlea,

Aş vrea să vă spun un lucru – Vă mulţumesc! Vă mulţumesc din suflet că daţi viaţă oraşului în care m-am născut. Braşovul avea nevoie de un festival de Jazz&Blues, precum cel pe care-l organizaţi voi, cei de la Asociaţia Culturală Fazin, la Teatrul Sică Alexandrescu. Sunt fericită. Mi-e tare drag teatrul ăsta, de mică mi-a fost drag. Aici am văzut prima piesă de teatru, cu mama, mi-amintesc perfect. Acum mi-e drag şi jazz-ul. Iar dumneavoastră sunteţi aici, ca să mă faceţi fericită.

De mâine începe, aşadar, Festivalul de Jazz&Blues. Trăiam într-un melanj hipnotic, astăzi, la birou, ascultându-i cuminte pe cei de la Mammal Hands, când, hop, ce să vezi? Un link primit de la un prieten bun din Braşov mă directiona spre concertul lor de joi. Din păcate, joi, e cam din scurt pentru mine şi cam dificil să-mi iau concediu. Dar de vineri, de vineri sunt la Braşov.

Pe lângă trupe care au concertat deja la ediţiile anterioare, Braşov Jazz & Blues Festival vine cu două spectacole în premieră în România: Tristan din Olanda şi Joanne Shaw Taylor din Marea Britanie.

O zi de Jazz, una de blues. Pe parcursul celor trei zile de festival (7-9 septembrie) vor avea loc şase concerte, cu artişti din România, Anglia, Germania, Austria şi Olanda.

Seara de vineri, 8 septembrie, va continua cu recitalul splendidului Benedikt Jahnel Trio (Germania/SUA). La Braşov, Benedikt Jahnel va concerta într-o formulă de trio alături de doi muzicieni cu cărţi de vizită de invidiat: toboşarul german Peter Gall, considerat unul dintre cei mai talentaţi instrumentişti din lume la această oră, în timp ce partitura de bas va fi asigurată de americanul Josh Ginsburg.

N-am înţeles, însă, de ce nu v-aţi lungit şi cu ziua de duminică. Ar fi fost chiar relaxat pentru braşoveni şi chiar pentru turisti. Ar fi mers două zile de blues, să ştiti. E adevărat că Joanne Shaw Taylor (Anglia), cu toate premiile obţinute, printre care si Best Female Vocalist la British Blues Awards (2010 şi 2011) şi Songwriter of the Year în 2011 pentru piesa Same as it Never Was, ar merita să închidă festivalul, astfel încât noi, toţi, să fim absorbiţi întru totul de ea şi să mergem acasă fericiti, dar aş fi avut curajul să mă întorc, totusi, a doua zi, să continuăm minunea.

Pentru cunoscători, iată programul complet al celor 3 zile de festival:

Joi, 7 septembrie:

  • Ora 19.00: Platonic Band (România)
  • Ora 21.00: Mammal Hands (Anglia) – Premieră în Brașov

 Vineri, 8 septembrie

  • Ora 19.00: Tristan (Olanda) – Premieră în România
  • Ora 21.00: Benedikt Jahnel Trio (Germania/SUA) – Premieră în Brașov

 Sâmbătă, 9 septembrie

  • Ora 19.00: Raphael Wressnig (Austria) – Premieră în Brașov
  • Ora 21.00: Joanne Shaw Taylor (Anglia) – Premieră în România

Preţul biletelor este de 55 de lei pe seară, pentru zilele de 7 și 8 septembrie, și de 85 lei pentru sâmbătă, 9 septembrie.

Preţul unui abonament este de 160 de lei (număr limitat de 100 abonamente).

Biletele au fost puse în vânzare online pe www.biletebrasov.ro

Domnule, Marian Gâlea, încă o dată – Vă mulţumesc!


Marmură – piesa de teatru pentru amatorii de teatru dens, de idei

front

Nu omul cucereşte spaţiul, ci spaţiul îl exploatează pe om. Iar spaţiul e inevitabil. O coteşti după un colţ – te gîndeşti că poate-i o altă stradă. Dar e aceeaşi: fiindcă se află în spaţiu. De aia şi împodobesc ei faţadele – cu tot soiul de frize – , (de-aia) agaţă numere, pun tot soiul de nume, pun câte o coloană, două… Ca să nu se mai gîndească la tautologia asta cumplită, pe orizontală. Fiindcă totul e o încăpere: o duşumea, un tavan, patru pereţi. Sud şi Nord, Est şi Vest. Numai metri pătraţi. Sau, dacă vrei, cubi. Dar orice încăpere e o fundătură, Publius. Mare sau mică, dar tot o fundătură (e). Un veceu, Publius, nu se deosebeşte de Imperiu decît prin dimensiuni. Mai rău, omul însuşi este o fundătură. Fiindcă are o jumătate de metru în diametru. În cel mai bun caz. (…)’’

Dacă îți place teatrul de idei mergi la Marmură. Pregătește-te sufleteste pentru o piesă de substanţă, care vorbeşte despre viaţă, despre psihologia umană, despre timp, libertate, nebunie, iubire, dar si despre lucruri mai umane, precum evadarea din viață prin somnifere.

Fără a exagera în laude, „Marmură” e un mare spectacol care te cucerește de la început, îţi sfredeleşte cugetul, te înalță, îți ascultă sufletul și ți-l mângâie doar așa cum numai ruşii sunt în stare s-o facă. Dramaturgia lor de dinainte şi de după Cehov ne dezvăluie stihia şi sentimentalismul infinit al condiţiei umane. Un spectacol uluitor, creat din întâlnirea unui mare text cu un mare regizor, cu doi actori în faţa căreia te topeşti de drag şi emoţie, văzându-le talentul: Victor Rebenciug și Marian Râlea. Dragul de Marian Râlea….Pentru rolul lui Tullius din Marmură, Magicianul nostru a luat premiul pentru cel mai bun actor în cadrul premiilor UNITER 2016.

Nu o să încerc să vă povestesc despre ce este vorba exact în piesă. Subiectul îl găsiți cu ușurință peste tot.

Suntem proprii nostrii prizonieri. Și ar fi tare bine dacă am putea face ceva ca să ieșim din jocul asta nebun – așa mi-am spus apăsat la terminarea spectacolului. Fiecare în turnul lui de fildes, printre amintiri, pasiuni, și obsesii. ”Ceea ce ne deosebește de ceilalți nu sunt decât niste metri pătrati” –  Chiar așa – niște metri pătrați…Cumva o ironie a lumii…

Nu poți scrie oricând si oricum despre trăirile, ideile și amprenta pe care ți le lasă o astfel de piesă de teatru. Sau despre ceea ce acești doi actori din rolurile principale, Victor Rebenciug si Marian Râlea dăruiesc lumii în doar câteva ore prin schimbul lor de replici, atât de bine regizate de Iuri Kordonvski. Eu una nu pot.

Când îndrăznesti să pui pe hârtie lumea creionată de acest om, regizor fantastic al Rusiei, fiecare frază ți se pare nepotrivită, lipsită de sens.

Prilej de meditație teatrală pe temele cele mai importante ale lumii –  libertate și determinare, existență și esență, timp, univers concentraționar, iubire, Marmură este fără îndoială, cea mai bună piesă de teatru la care am fost în ultimii ani. O piesă jucată de actori cu minți năucitoare, de un echilibru fantastic în dialog. O poveste despre neputința din sufletele noastre, prieteniile pierdute, pasiunea pentru Roma antică, filozofie, clasici si poezie. O poveste în care tăcerea actorilor, gestica și aplauzele de la finalul piesei nu sunt suficiente și pe care ai vrea să le repeți la nesfârșit.

Despre autorul piesei

Iosif Brodski este unul dintre cei mai mari poeţi ruşi ai secolului al XX-lea. Născut pe 24 mai 1940, la St. Petersburg, Brodski avea să fie arestat şi judecat pe 18 februarie 1964 pentru parazitism social. Condamnat la cinci ani de muncă silnică în nordul Rusiei, Brodski este eliberat după 18 luni de detenție în urma intervenției  unor importante personalităţi culturale europene – inclusiv a lui Jean Paul Sartre.

Nota bene! Un spectacol recomadat celor care sunt in cautare de idei, ci nu de actiune.

marmura-2

bulandra1_5D_081

Câteva pasaje din piesă

Vreau într-adevăr să mă asemăn Timpului. Adică ritmului său. Fiindcă nu sînt poet şi nu pot crea un ritm nou… Singurul lucru pe care aş vrea să-l încerc este să-mi fac existenţa un pic mai monotonă. Mai puţin melodramatică. Mai pe şleau – să dorm cît mai mult. Opt ore de somn, şaisprezece de veghe – această versiune a Timpului o cunosc deja.. Mă gîndesc că ar putea fi modificată”.

O modalitate de a evada, Publius, se găseşte întotdeauna. Dar o modalitate de a rămîne… De fapt ce demonstrează o evadare? Că sistemul e imperfect. Acum, bineînţeles, ţie asta îţi convine. Fiindcă tu, Publius – ghici cine eşti? – iartă-mă că trebuie să-ţi spun, eşti un barbar. Fiindcă pentru tine Pretorul e un duşman, Turnul o temniţă. Pentru mine în schimb primul e un nimeni, iar al doilea un nimic. Numai că ei – nimeni şi nimic – trebuie să fie perfecţi. Unde mi-e somniferul?

Preturi bilete
Cat. Premium – 60 ron
Cat.I – 40 ron
Cat. a II-a – 20 ron
Locatie Teatrul Bulandra, Bucuresti.

13 locații în care mănânci bine în Brașov

Pentru că nu trece weekend, fără să fiu întrebată de către prieteni, ce restaurante recomand în Brașov,  m-am gândit să așez laolaltă, într-o ordine absolut întâmplătoare, câteva locuri minunate, unde vă puteți simți bine cu prietenii și cu familia la masă.

  1. Trattorian Artisan Food

12801308_924890277619205_3397067764514333867_n

Inaugurat la sfârșitul anului trecut în Piața Enescu, un pic mai sus de Bistro de’l Arte, Tratorian Artisan Food este un restaurant cu dichis si are toate șansele să te cucerească de la prima întâlnire. Nu glumesc când spun că este unul dintre cele mai bune locuri în care puteți găsi pizza de excepție, paste cu creveți de neimaginat  și alte preparate italienești ca la carte.

Mai mult decât atât, restaurantul a organizat deja și prima întâlnire dedicată iubitorilor de gastronomie italiană, Cooking Meetsup, eveniment care s-a lăsat cu tot felul de bunătăți de gustat și sfaturi pentru cele mai reușite rețete de pizza.

 

  1. Gaura Dulce

1375036_586387018087943_1473689765_n

Un restaurant cu design rustic, reinterpretat, Gaura Dulce se aseamănă destul de mult cu restaurantele de tip tradițional moderne, din București. Se mănânca bine, porțiile sunt generoase, iar prețurile sunt acceptabile pentru un turist de weekend.

Restaurantul a stat mereu în umbra marelui restaurant Cerbul Carpatin, din Brasovul Vechi, unde, cu multi ani în urmă, acolo isi făcea veacul un birt, unde erau servite dis-de-dimineață, flechii brașovenilor matinali.

  1. Simone

simone-brasov-transylvania-romania

Spre fericirea mea, Simone e un local frecventat în mare parte de către localnici, si mai putin de turiști. La Simone găsesti paste, supe vegane, salate si vin bun pentru 8 lei paharul.

De multe ori, vinerea si sâmbăta sunt si party-uri cu dj-i misto, asa că, dacă ai chef de o dănțuiala, Simone ar putea fi o variantă bună pentru tine. Stilul e lejer, poți să porti liniștit teneși și șapcă și să te miști în voie cu gașca. Daca vrei să prinzi o masă, încearcă totuși o rezervare.

 

  1. Doctor Jekelius Pharmacy

1185651_615842158509998_265264324_n

La Jekelius Pharmacy gasesti un spatiu intim, tocmai bun de servit cafeaua de dimineata. O ambianta plăcută, interbelică, de admirat cu pupilele dilatate.

Cafeneaua ii poarta numele faimosului Doctor Erwin Jekelius, nascut la data de 5 iunie in Sibiu, vestit medic neurolog austriac. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, medicul a eutanasiat peste 789 de copii prin administrarea diferitelor droguri halucinogene, copii ce sufereau de probleme de comportament, malnutriție, hiportermie sau invaliditate. Interesting nu?

  1. Festival 39

Iestival-A9-bar-lateral

O locatie foarte ușor de găsit, exact la începutul strazii Republicii, pe partea stângă, Festival 39 era inainte, o cârciumă faimoasă, unde miroasea a bere la draft de la o poștă și de unde, în mod obligatoriu, plecai acasă îmbâcsit de tutun. Astăzi, Festival 39 e o locație destul de mare, (se întâmplă rar în Brașov) iar, pe alocuri, asemănătoare cu rstaurantul Caru’ cu bere din București.

Se mănânca bine, meniul e generos, atmosfera e cosy și în multe dintre seri sunt organizate recitaluri de pian, concerte de jazz si de flamenco sau diferite petreceri cu tematica. La Festival 39 e de mers cu prietenii și de stat la povești toată seara.

 

  1. The Hockey Pub

The-Hockey-Pub-Brasov

De departe unul dintre cele mai mișto pub-uri din Brașov, The Hockey Pub e o comunitate, cum nu e alta la noi în tara, a iubitorilor de hockey. Oamenii  vin aici să vizioneze meciuri transmise internațional sau să sărbătorească victorii ale echipelor preferate, după meciurile organizate la Patinoarul acoperit din parcul Tractorul.

Brașovenii adoră sportul, deși n-au fost niciodată ostentativi cu asta. Hochey-ul e un sport de tradiție în Brasov, dacă ținem cont de faptul că, în anul 1924, prima campioană a României  la hochey pe gheață a fost o echipă brașoveană, care purta numele de Hochey Club Brașovia.

  1. Pilvax

1378591504_DSC_0527

Sunt mulți unguri și sași în Brașov, asta știm cu totii. Însă restaurantele cu specific unguresc exceptionale sunt de numărat pe degetele de la o mână. Așa că dacă nu ai un prieten ungur, care gătește bine, fă bine și ia masa, măcar o dată la Plivax. Vei avea de-a face cu un restaurant elegant spre pretențios, cu prețuri ceva mai ridicate față de alte locații din Brașov, însă de-a dreptul reușit.

Pe deasupra, pe lângă bucătăria ungurească, la Plivax puteți degusta cele mai bune vinuri din regiunile viticole ale Ungariei. Restaurantul e de găsit pe una din strazile mele preferate din Brasov și anume Michael Weiss.

  1. Belevedere

restaurant-belvedere-brasov-4

Pentru cei mai sofisticati dintre voi exista Restaurant Bellevedere. Decorul contemporan, feeric vine la pachet cu  privelistea intotdeauna de vis, asupra Brasovului.

La Belevedere te duci să mănânci chestii, pe care nu știi exact nici cum să le pronunți -însă toată mâncarea e excepțională, creativă, iar chelnerii sunt cu siguranță printre cei mai rafinați pe care i-am întâlnit vreodată.

  1. Bistro Ma Cocotte

562071_503293963051492_564680161_n

Inainte de a se tranforma intr-un restaurant cu specific raw-vegan, în locul Bistro Ma Cocotte era o gradiniță. Locația, o casă mare, cu ferestre mari și multă lumina pe timp de zi are cu siguranta cel mai bun feng-shui din Brașov. Detaliile care alcătuiesc decorul sunt de-a dreptul feerice, iar terasa – terasa nu poate decât să te lase cu gura căscata. La Bistro Ma Cocotte servești băuturi sănătoase din sfecla roșie si alte legume de care, nici măcar n-ai auzit până acum.

  1. Bistro De l’Arte

11694790_969961106381181_1770731694432420108_n

Cine n-a mâncat măcar o dată la Bistro del Arte in Brasov, un Escargot a la bistro sau o supă de parmezan, habar n-are ce-a pierdut!

Bistroul este situat într-una dintre cele mai vechi si bine păstrate clădiri din Brașov iar proprietarii sunt de-a dreptul fascinati de diferite gastronomii ale lumii. Construită în prima jumătate a secolului XVI, aceasta a funcționat ca depozit de mărfuri al Brașovului medieval.

Totul este amenajat cu mult bun gust, de la intrarea simplă și modesta, până la interiorul cu mobila veche și mese de lemn sculptate. Iar lumina difuză creează o atmosfera intima și foarte plăcuta.

Preturile sunt un pic mai mai mari, dar deloc exagerate (o bere 7-9 lei, o portie de paste de la 22 de lei in sus). Locatia e prielnica intalnirilor romantice.

  1. Bibliotheque Pub

1409477254-bibliotheque-pub-4_m

Desi n-ai zice, la Biblioteque Pub găsesti cele mai bune paste cu somon din centrul vechi. Încăperea mea preferată dintre toate cele trei, situate pe etaje, e mansarda, unde găsești multe cărti și un spatiu îngust tocmai bun pentru discuții. La parter în unele seri se lasă cu petreceri, asa că nu ezitați să vă luati o masa si la parter, dacă nu găsiti una liberă în mansardă.

  1. Terroirs Boutique du Vin

1044980_131324073743483_1604552878_n

Brașovul avea nevoie de o locație rafinată pentru cei care apreciază un pahar de vin de calitate. Când l-am observat pentru prima oară deschis, vă mărturisesc sincer că m-am entuziasmat atât de tare, încât, m-am uitat prin geam  înăuntru.

La Terroir puteți să degustați și să cumpărați peste 500 de sortimente de vinuri, alături de un meniu asortat de gustări. Este locul ideal pentru conferințe, vernisaje, lansări, work-shop-uri, întâlniri de socializare și probabil cel mai plăcut spațiu de co-working din oras.

13. Bella Musica

restaurant-brasov-3

Restaurant cu specific mexican și unguresc, Bella Musica rămâne în continuare restaurantul meu preferat pentru întâlnirile cu cei dragi. Îmi place Bella Musica pentru simplitatea decorului, aerul medieval și mirosul încins de fajitas sfârâit.


O zi la Verona, paradisul celor îndrăgostiți

Geniul lui Shakespeare a făcut din Verona, una dintre cele mai romantice destinații de vacanță pentru îndrăgostiții din întreaga lume. Chiar dacă nu a confirmat niciodată că personajele sale ar fi existat și chiar dacă, de-alungul vremii nu s-au găsit dovezi, care să ateste că întâmplarea este adevărată, povestea de iubire dintre Romeo și Julietta atrage anual milioane de turiști în micul oraș italian.

Cei mai multi dintre turiști aleg să-si petreacă maxim două zile în Verona, timp suficient să iei la picior cam toate obiectivele turistice și să te bucuri în voie de străduțele înguste din centru. Dacă ai la dispoziție, însă doar o zi, cum a fost cazul meu, îti recomand să renunți la muzee și să te rezumi la o plimbare lungă printre strădute, piazzete și coline. E o splendoare și o încântare să te bucuri de oraș si de oameni, fără să fii mereu în goana după obiectivele turistice.

Verona e un oraș verde, colorat, curat și merită din plin atentia ta spirituală.

Ce să vizitezi la Verona? Recomandări pentru check-in-uri boeme. :)

  1. În Verona băltește iubirea. Iar dacă nu ești suficient de atent, ai toate șansele să te îndrăgostesti pe loc, dacă-ți dai întâlnire în cel mai romantic loc cu putința din Verona – Castelul San Pietro. Urcarea spre castel începe imediat după ce-ai traversat semaforul, de pe Ponte Pietra pe partea cealaltă a străzii. Sunt câteva scări cărora trebuie să le faci fața, dar priveliștea din capăt merită tot efortul. Pentru că nu ne-am grăbit deloc, noi am mers agale spre castel, am făcut o mini-ședinta foto (pentru ca altfel nu aveai cum) și am devenit fără sa vrem participanti la viața obisnuită a localnicilor care aveau case în zonă. Unii dintre ei sunt chiar foarte activi, aleargă cu căteii dupa ei până sus la castel, altii hrănesc pescarusii, altii se plimba pe lângă râu, și toti, dar absolut toți, te salută dacă le zâmbești.

     2. Balconul Juliettei.

Balconul Juliettei

Balconul Juliettei

N-ai cum să-l ratezi oricât de mult ți-ai dori acest lucru. Dacă ajungi în  Verona si te-ntrebi spre ce se îndreaptă toți tinerii cu trolerele după ei, să stii ca există un  singur răspuns corect- Casa di Julietta.

Reședinta dedicată personajului fictiv al lui Shakespeare, Julietta, a fost cumpărată de familia Capello în anul 1905, iar similaritatea numelui cu cel de Capullet (numele de familie al Julietei in faimoasa opera) a rezultat din declarația burghezilor din oraș că aici a fost ‘casa Julietei’, apărând  astfel faimoasa atracție turistică.  Casa în sine, construită la începutul secolului al XIV-lea, a fost   destul de bine conservată și este un minunat exemplu de arhitectură gotică. Din păcate pentru cei care o vizitează, casa este în mare parte, goală, motiv pentru care vă recomand călduros să păstrati pentru voi cei 6 euro de la intrare și să vă cumpărați o ciocolată de la Venchi.

Înainte de a fi cumpărata de familia Capello, casa a fost de fapt un han, iar baconul Juliettei, despre care se spune ca ar fi fost construit din bucățile unui sarcofag datand din secolul 17, ar fi fost atasat mult mai târziu. Nu stiu cum vă suna vouă, însă mie-mi place la nebunie chestia asta cu sarcofagul.

De evitat! Verona dispune și de alte simboluri, false din punctul meu de vedere, în strânsa legătura cu opera marelui dramaturg. Unul dintre ele ar fi Tomba di Julietta (Mormantul Juliettei) situat în partea de sud-vest al orașului. Din moment ce ambele personaje sunt fictive, vă dați seama singurei că n-are niciun sens să vă pierdeti vremea prin astfel de catacombe.

    3. Piazza delle ErbeIMAG6997De departe cea mai frumoasa piață din Verona, Piazza delle Erbe, o piață dreptunghiulară, înconjurată de clădiri impunătoare și case frumos decorate, concurează oricând cu faimoasele piazette din Roma. Tot aici veti putea admira Primăria si Palazzo della Ragione, o cladire masivă cu trei etaje, ce datează de la inceputul sec. XII.

Piata este dominata însă de frumosul turn Lamberti. Turnul, cândva mult mai mic și mai puțin important ca acum (măsoara nu mai putin de 84 de m, în conditiile în care toata casele nu depăsesc înăltimea de 50 m) a fost lovit de fulger și s-a prăbusit, grăbind, așadar renovarea si înălțarea acestuia.

Numele pieței înseamnă în limba italiană, mirodenii/plante aromate, iar în Evul Mediu, chiar asta era – o piață de mirodenii. Sincer mi-ar fi plăcut ca negustorii să-și fi păstrat și acum aceleași îndeletniciri. Nu de alta dar, din păcate, n-am găsit în toată piața un magnet demn de afisat de frigiderul meu. Recomandarea mea dacă ajungeți în Piazza delle Erbe este să o admirați dincolo de tarabele cu suveniruri, din fața fântânii arteziene, care o înfătișează pe Madonna Verona.

Unde mănânci?

Verona. Verona îndIMAG7089răgostitilor nu se lasă mai prejos nici când vine vorba de mâncare și vinuri pe alese. Optiunea noastră, dupa ce am bântuit mai bine de 30 de minute pe strădute în căutarea unui restaurant perfect, a fost La Cantine de la Arena. Restaurantul îl veti găsi la câtiva pași de amfiteatrul Arena, într-o clădire impunătoare, exact la intrarea pe una dintre străduțele principale din centru ale Veronei. Restaurantul ne-a salvat escapada amoroasă, așa că am plecat spre casa cu amintirea unui pahar de vin alb, suave, și o pizza quatro formaggi – mama mia!

Cum ajungi la Verona?

Călătoria la Verona a fost pentru mine una dintre cele mai neașteptate de până acum. Și aș vrea să vă spun ca uneori nu-i deloc rău să închizi ochii, să pui degetul pe hartă și să pleci exact unde nimerești. S-ar putea să ai parte de suprize foarte plăcute și să te trezesti dintr-o dată în tumultul unei aventuri de toată frumusețea.

Cea mai convenabilă variantă pentru mine de a ajunge la Verona a fost prin Bologna. Dacă ai puțin noroc, Ryanair are zboruri către Bologna începând cu 10 euro, dus-întors. De la Bologna la Verona te urci în TrenItalia (care te costa 10 euro) și ai ajuns la destinație. În total 20 euro.

Wizzair-ul are si el zboruri directe către Verona, la prețuri destul de accesibile, însă daca ești curios cum arată și unul dintre cele mai bogate orașe din Italia și esti fan parmezan, atunci fă un mic ocol prin Bologna și petrece o seară într-un restaurant bun. N-o să-ți pară rău!

 Cum călătorești prin Verona?

De la gară până în centru orașului, poti lua orice autobuz care are ca destinație statia Arena. Sunt destule indicatoare în gară, deci nu trebuie să-ti faci griji. Până-n centru nu mergi mai mult de 10 minute cu autobuzul.

Mai multe  despre transportul în comun, autobuzul de la gară, spre centru sau altele, care te-ar putea interesa găsesti aici.

A rivederci!

12729249_10153545216833843_1985902992820537970_n


Nu ești nici măcar o amintire

ballet-dancer-865027_1920

În definitiv, te-am dat uitarii. S-au dus pe apa sâmbetei și irișii tăi albaștrii si zâmbetul și vocea de domn cu joben. Nu ești nici măcar o amintire. Amintirile le păstrez în inima, la loc de cinste. Pentru prima oară în viața mea mă declar o invingătoare. Lângă mine, un alt învingător, mai puternic decât mine, mai verosimil decat tine. Nu în locul tău, cum ți-ai închipuit. În dreapta mea, ca punct de sprijin și susținere morala. Echidistant. Puternic. Radiant.

Nu duc nici o lipsă. Nici de rochii scumpe de catifea rară, nici de saloane valahe aglomerate de domni interbelici, nici de miros de trabuc cubanez. Dacă ți-aș striga numele într-un moment de maxima disperare, ceea ce nu se va mai întâmpla niciodată, aș realiza că strigătul meu nu aduce a nici un fel de ecou interior.

La sfârșitul lunii se preconizează o sărbătoare în calendarul sfintilor. Cel mai probabil că nu-ți voi ura la multi ani, nu din lipsa de caracteristici de bună creștere, nu mă înțelege greșit sau din motive de temere. Ești un om bun, fără îndoiala, altfel nu m-aș fi indrăgostit de tine. Dar cred că am devenit imună la numele tău. L-am auzit atât de intens la un momendat, încât acum îmi pare că face parte dintr-un alfabet sanscrit, inextricabil.

În lupta mea cu Sinele Suprem,o forță incomensurabilă mi-a oferit la schimb un alt destin. Pe care l-am acceptat fără oponență.

Astăzi, merg pe cărări mult mai înguste dar bine batatorite și de cele mai multe ori, reușesc să-mi țin echilibrul. Nu de putine ori ma visez balerină pe scena Operei Naționale sub privirile a mii de spectator. Din când în când primesc și aplauze. Atunci mă deschid ca un nufăr pe lac și miros gustul benefic al victoriei.

Stii? Destinul oferit în dar are gust zmeuriu. Atrage de la sine tot mai multe zâmbete. De parcă venele mi-ar pulsa în inima în loc de sânge, ser pozitiv.


Montolieu -Village du Livre, sau locul în care străzile au parfum de carte

SDC19297

E plină lumea de cărți, de cititori împătimiți și în ultima vreme chiar si de scriitori, dar, pentru unii dintre noi, cărțile sunt rutina de zi cu zi. Iar această rutină de zi cu zi, o cunosc cel mai bine locuitorii din Montolieu, o micuță localitate din sudul Franței din apropierea Toulouse-ului.

Despre Montolieu auzisem pentru prima dată în urmă cu doi ani, dintr-un articol de pe internet, care prezenta mai multe orășele deosebite, în care găsești o multitudine de cărți la un loc, unde poți savura un pahar de vin bun sau poți admira în liniște fel și fel de artiști contemporani, direct la locul faptei. Treceam printr-o perioadă în care renunțasem să scriu belletristică pe Morgenstimmung, așa că am simțit o nevoie acută de a ajunge în Montolieu și a mă regăsi. Fără să stau prea mult pe gânduri, câteva luni mai târziu eram deja în avionul spre Toulouse, Franța.

Dacă iubești cărțile, ești colecționar de titluri rare sau ești pur și simplu genul de persoană dornică sa experimenteze și o altfel de vacanță în detrimentul celei cu care ești obișnuit, si pe deasupra una dintre pasiunile tale are legatură cu arta, atunci Montolieu e locul ideal.

Așezat într-o vale, în regiunea franceză Languedoc-Roussillon-Midi-Pyreness, Montolieu e una dintre cele mai faimoase localități din sudul Franței, o bijuterie de localitate, rar întâlnită, cunoscută mai ales, datorită numărului celebru de librării și anticariate, care atrag anual zeci de turiști și artiști diverși.

Le Village du Livre, așa cum a fost numit în urmă cu 20 de ani, Montolieu găzduiește nu mai puțin de cincisprezece librării și anticariate la un loc și o lista întreagă de galerii și ateliere dedicate artei, de la ateliere de pictură, sculptură, sticlă, meșteșug artisanal, și chiar fotografie. Așa se face că fiecare locuitor pe care-l întâlnești în Montolieu miroase a cerneală, are degetele pictate în culori și poartă mereu cu el cărți.

montolieu-livres

Povestea acestui minunat sătuc

Isi are originile undeva la sfârşitul anilor ’89, când Michel Braibant, un pasionat legător de carte, din Carcassonne și-a dorit să aducă un suflu nou localităţii şi să crească numărul populației, care scăzuse dramatic în ultimii ani. Zis si facut, Michel s-a decis să împărtășească oamenilor din mesteșugurile legate de carte, scris și hârtie.

Dar pentru a face lucrurile cum trebuie și pentru a atrage turiști în comună, Michel a redenumit localitatea din Montolieu în Montolieu -Village du Livre, denumire  pe care a legat-o într-un mod cât se poate de plăcut de Muzeul de Arte si Meserii de carte, înființat tot de el, și care a devenit imediat un liant de legatură, mai intâi între francezii boemi,iubitori de carte, iar mai târziu între europeni.

Librairie-Abelard2 (1)

Rând pe rând, cei care veneau la Muzeu erau de cele mai multe ori tot artiști, atrași de ingeniozitatea lui Michel, așa că participau bucuroși la cursuri despre istoria comunicării grafice, la cursuri despre apariţia scrisului şi cum nici nu se putea altfel… la ateliere de lucru despre fabricarea hârtiei. Așa s-a întâmplat că, încetul cu încetul, Michel devenise celebru printre artiștii din Franța iar lucrurile au început să se așeze, iar Montolieu să devină din ce în ce mai vizitat.

Dacă ajungeți în Montolieu n-aveți cum să ratați acest muzeu, pe care vi-l recomand din toata inma. Muzeul adăpostește un număr impresionant de prese vechi de imprimare, documente vechi, și tipuri de fonturi de scris, care va vor lua ochii din fața calculatorului și vă vor face să vă întrebati unde sunt meseriile de odinioară și de ce nu am ținut cu dinții de ele. Așa de frumoase sunt.

Începând cu anul ’89, Montolieu Village du Livre a atras de-alungul timpului mulți colecționari de carte, din întreaga lume, care veneau în localitate mai ales în timpul târgurilor, în căutarea unor ediții rare și valoroase. De asemenea, atrași de atmosfera idilică, mulți artiști, de la scriitori cunoscuti la oameni simpli, pasionați de frumos au venit la Montolieu să creeze, iar mulți dintre ei au și rămas în localitate, sau se întorc regulat de câteva ori pe an la studiourile pe care și le-au deschis aici.

Ce fac la Montolieu?

Sunt multe povești frumoase de viață pe care le poți auzi dacă te încumeți să vorbești puțină franceză și dacă ești dispus să bei un pahar de vin, chiar și ziua, în amiaza-mare. Timpul în Montolieu aproape că nu există.

SDC18857

Dincolo de ateliere și librării, pe care le întalnești la tot pasul, dichisite și gata să te primească înăuntru la un ceai cald, Montolieu e un orășel micuț, constuit cumva pe marginea unei văi, în vârf de deal, cu șosele înguste, pietruite pe care încap mașini mici și bicicletele ambulante care vând legume locuitorilor dis-de-dimineață.

SDC19284

1526496_10151942211868843_96440649_n

Dacă vă e foame, în centru veți găsi si un restaurant modest pentru toată lumea, unde se pot servi cartofi franțuzești cu maioneză si unde se poate savura in liniste o bere usor acidulata la preturi absolut accesibile chiar si pentru noi. Desigur că în localitate veți găsi și alte restaurante, unele dintre ele chiar pretențioase, însă rămâne să le descoperiți singuri daca sunteți curioși.

Eu una, am avut o atracție deosebită pentru buticul din centrul satului, un fel de Cămin cultural din satele noastre, un loc care mi s-a parut ideal pentru a lua din pulsul zilnic si a observa în liniște tabieturi și obiceiuri franțuzești. :)le-patio

Și de parcă toate minunile sunt menite să se regăsească toate, într-un singur loc, trebuie să știți că localitatea despre care vă vorbesc se află în apropierea celor mai fertile soluri pentru cultivarea vitei de vie, unde se produc anual, vinuri remarcabile, astfel încât o vizită în Montolieu presupune obligatoriu măcar o seară de degustări de vinuri de calitate! E suficient să vă uitati pe o hartă și să observați în toată splendoarea ei renumita zonă a Cabardes-ului, de unde vin toate licorile magice a lui Bahus și-o sa înțelegeți ce vreau să vă spun.

Cum ajung la Montolieu?

La Montolieu ajungi foarte ușor cu mașina de la Toulouse.  Sunt în total aproximativ 90 de kilometri așa că nu-ți va lua mai mult de o oră pe drum.

Nu pleca din Montolieu fără să:

  1. Cumperi o carte veche și rară.
  2. Bei un pahar de vin cu un artist într-unul din ateliere sale.
  3. Încerci să pictezi, colorezi, schițezi ceva pe un șevalet.
  4. Vizitezi biserica din centru.
  5. Să vezi cum se lucrează în sticlă.
  6. Să admiri priveliștea din vârf de deal.
  7. Să mănânci o porție de cartofi prăjiți la buticul din sat.
  8. Să vizitezi L’Apostrophe și Muzeul De arte și Meserii legate de carte.
  9. Sa iei cu tine macar o vedere cu atelierele mesterilor artisani.

Ce mai pot vizita în apropiere?

Dacă ai drum spre Montolieu, oprește-te obligatoriu și la Carcassone, un orășel cochet, tipic franțuzesc, de nici măcar 50.000 de locuitori. Vizitează acolo fortăreața și nu pleca fără să degușți minunea pur franțuzească – cassoulett-ul. O să-mi mulțumești mai târziu.

Dacă mai ai timp, chef și bani de plimbare, te poți minuna preț de câteva ore și la Mirepoix si mai apoi la Montpellier. Frumos și acolo. Chiar foarte frumos.

Până la următoarea vacanță însă, vă recomand să aruncați o privire peste documentarul despre Montolieu, ca să întelegeți mai bine despre ce e vorba.

Weekend frumos și să vă alegeți destinațiile de vacanță cu sufletul!

 


Cea mai sensibilă reclamă pe care am văzut-o în ultimii ani, în preajma sărbătorilor, vine de la nemți

 

Christmas-video-from-Germany

Dacă am visat vreodată să lucrez în publicitate, am făcut-o pentru ca mi-am dorit să mereu să fac oamenii să plângă de emoție. Adică să scriu texte și să creez scenarii atât de tari, încât să-i fac pe toți să se smiorcăie. Și-apoi să mediteze la ce anume au văzut. Nu-i lucru ușor să creezi o astfel de legătură între brand și consumator, dar nicidecum imposibil.

În naivitatea de care am dat dovadă până acum, continui să mă număr printre consumatorii de publicitate emoțională, publicitatea aia bazată pe argumentele emotionale, intangibile ale produsului, ci nu pe argumente concrete. Și care te face să te gândești la tot ce ai tu mai bun și frumos ca ființă umană, tocmai bun de dat mai departe – dragoste.

Nu știu dacă ați observat, însă, anul ăsta, de Crăciun, reclamele sunt mai emoționale ca niciodată.

Emotivi sunt și cei din departamentul de marketing de la Edeka, un lanț de supermarket-uri german, cunoscut în toată Europa, care și-au dat acordul pentru una dintre cele mai emoționale reclame din ultimii ani – Edeka – Time to come home.

Reclama a reușit să emoționeze cel puțin 20 de milioane de oameni din întreaga lume, care au văzut video-ul pe Youtube, în doar câteva zile de la publicare. Cu mine în frunte, bineînțeles. Si pe bună dreptate!

Protagonistul reclamei este chiar bunicul (nu al meu – al nostru al tuturor) care ajunge să își petreacă singur Crăciunul, cu toate că pare să aibă o familie mare, copii și chiar nepoți. O asemenea imagine nu are cum să nu te emoționeze.

Bunicul este văzut cum gătește şi cum ia masa apoi singur de Crăciun, lângă brad, sfâșiat de tristețe. Timpul trece, însă într-o zi, tot în apropierea Crăciunului, copiii primesc vestea morții bătrânului, veste care le zguduie tututor viața. Ajunși acasă, îmbrăcați în haine de doliu, copiii descoperă cum bătrânul și-a înscenat practic moartea, pentru a-i convinge pe cei dragi să fie alături unii de alții de sărbători. Continuarea reprezintă însă esența spot-ului devenit viral, pe care te las pe tine să-l descoperi. O să te smiorcăi oricum!

Cu o reclamă ceva mai veselă, dar caldă m-au cucerit anul asta și cei de la Orange.

Reclama are ca protagonistă o fetiță, care-și petrece majoritatea timpului cu noul ei prieten – un om de zăpadă. Prietenia dintre fetita si Omul de Zăpadă devine atât de apropiată, încât parcă-ți vine să crezi, dintr-o dată, într-o lume mai bună si mai sinceră. Cât de tare e o fetiță care citește povești prietenilor ei? Vă spun eu – foarte tare! Reclama îmi place și poate, pentru că, îmi amintește de mine, când eram mică, și de tata, care mă ajuta mereu să fac cel mai mare și cel mai frumos om de zăpadă din grădină.

Merry Christmas și aveți grijă mereu de cei dragi, nu doar în preajma sărbătorilor! :)


10 locuri pe care ți le recomand dacă ajungi la Roma

Spendida curte interioara a Muzeului Vatican

Spendida curte interioara a Muzeului Vatican

S-a scris mult despre Roma și poate la fel de mult despre turiștii ei entuziaști. A doua capitală a Renașterii, dupa Florența, Roma uluiește și își inspiră de fiecare dată vizitatorii. 

Roma, însă, nu este un loc ușor de absorbit într-o singură vizita. Nu poți vedea totul și nici nu merita să încerci. Sunt mai multe de văzut aici, decât în oricare alt oraș din lume.

Prin urmare, într-o ordine absolut întâmplătoare, am sintetizat mai jos, 10 locurile care mi-au rămas mie la suflet, dupa ce m-am întors din Roma și pe care le recomand cu toată încrederea oricui. :)

1. Trastevere și Biserica Santa Maria

IMG_8750

De departe una dintre cele mai boeme zone, Trastevere este un mic cartier de imigranți și localnici înrădăcinați acolo de ceva vreme. Turiștii sunt mai puțini și mai civilizati, lucru care mi-a plăcut în mod deosebit. Străduțele sunt înguste, pavate cu piatră cubică și pline ochi de terase micute, care te adulmecă negreșit cu mirosul de pizza prospăt scoasă din cuptor.

Spre deosebire de alte locuri, în Trastevere sunt foarte multe restaurante, cochete și aranjate, unde puteți lua masa liniștiți cu 20 de euro. În plus, imediat cum se lasă seara, cartierul se transformă, odata cu tinerii care vin aici să se întâlnească, să se distreze sau să se relaxeze. În Trastevere am văzut italieni atât de simpatici și de veseli, pe care, eu personal, i-am vazut doar în filme. :)

Tips – Nu pleca din Trastevere fără să vizitezi Biserica Santa Maria. Cea mai veche biserica din Roma, dedicată Fecioarei Maria, Santa Maria din Trastevere datează din secolul 12 și reprezintă de multă vreme punctul de întâlnire pentru imigranții din Roma.

 2. Panteonul

IMG_8460

Roma are multe clădiri emblematice, impresionante, incredibile. Dar nici una dintre ele nu m-a impresionat așa de tare cum m-a impresionat Pantheonul. Si m-a impresionat atât de tare, încât m-am intors să beau o cafea înainte să plec, la una dintre terasele cochete din piață.

Marcus Agrippa, ginerele împăratului Augustus a construit primul panteon în anul 27 i. Hr. înlocuit de rotunda lui Hadrian in anul 118-125. Cel mai bine conservat dintre templele antice, minunea arhitecturală are în vârful cupolei un ochi gigantic, deschis, prin care poate cădea lumina, apa, soarele, sau zăpada. M-as întoarce iarna să văd cum ninge!

3. Gelateria Romana, tradiție din 1947 sau Cea mai bună înghețată din Roma!

Gelateria La Romana

Gelateria La Romana

Destul de departe de zona turistică obișnuită, Gelateria Romana e unul din localurile cu tradiție din Roma,  luată cu asalt în fiecare zi de localnici. Situată în Prati , exact în același loc de aproximativ 1oo de ani, la Gelateria Romana găsești  cea mai bună, mai cremoasă și mai aromată înghețată pe care ai mâncat-o tu vreodată în lumea asta largă! Și nu glumesc!

Gelateria are un laborator propriu la subsol, fântâni de ciocolată gata pregătite pentru înghet, dar și multe alte minuni dulci, una mai apetisantă decât cealaltă!

Dacă ajungi la Gelateria Romana la recomandarea mea, te rog din suflet un singur lucru –nu te întoarce cu mâna goală!  Să fie de fistic, de alune sau de ce anume îți doresti tu. Numai să fie! :)

4. Saint Eustachi il Café – Cafeneaua de suflet a italienilor 

foto7Pe Eustachio Il Caffe l-am zărit din întâmplare, după ce-am văzut în trecere, lipit pe unul din geamurile de la intrare, un articol din New York Times despre mașinăriile folosite la măcinarea cafelei de aici.  Foarte apreciat de localnici încă din 1938, localul este un adevărat muzeu, cu pavaj din mozaic original, mobilă vintage recondiționată și ustensile cu tradiție pentru măcinarea și coacerea cafelei.

Situat in piazetta cu acelasi nume, in imediata apropiere de Piaza Navona și Pantheon, Saint Eustachio Il Caffe e locul perfect pentru o pauză de cafea în stil italienesc – tare, scurtă și un pic amară.

5. Villa Borghese – un parc imens în stil englezesc și o galerie de artă pe măsura

Galleria Borghese

Galleria Borghese

Cel mai mare spațiu verde din Roma, Vila Borghese cuprinde peste 688 ha de parc și trei muzee de talie internațională- Galeria Borghese, Villa Giulia și Galeria Naționale d’ arte Moderna. Dintre toate, cel mai impresionant muzeu rămâne Galleria Borghese.

Pentru ca este unul dintre cele mai mici muzee din Europa, dar și unul dintre cele mai apreciate, pentru a-l vizita e nevoie de programare, cu cel puțin, 1 săptămână înainte. Dacă nu – poți să-ți pui pofta-n cui, pentru că nu ai nicio șansă să beneficiezi altfel de bilete, oricât de insistent ai fi! Galeria adăpostește cea mai valoroasă colecție de sculptură de Bernini din întreaga Roma, așa că e de înțeles de unde atâta rigurozitate.

Tips – Dacă ai mai mult timp pentru plimbare, caută mandarine în parcul din spatele Galeriei Borghese și ia-ti o clipă de răgaz să le mirosi. O să-ți placă la nebunie senzația!

6. Forno campo del Fiori – locul în care găsești cea mai bună pizza la felie

În piazza Campo del Fiore am ajuns pe ultima sută de metri, fără nicio curiozitate turistică. Însă, de când m-am întors de la Roma visez numai Campo del Fiori si pizza la felie! Crocantă, potrivit de groasă, un pic sarată, cu miros de busuioc, roșii proaspete si aromă de cuptor cu lemne…

Da. Tocmai ce poftesc într-atât de tare de parcă mi se face rău, și nu alta! Ia uite aici ca să înțelegi ce zic: :)

7. Cetatea Vaticanului și Basilica San Pietro

IMG_8630

Nu poți spune că ai vizitat Roma, dacă n-ai vizitat și Vaticanul. Asta e clar. În orice ordine ai alege să-l vizitezi, cu siguranță vei pleca de acolo uluit.

Cu o întindere de peste 50 de hectare, Vaticanul, cel mai mic stat din lume adăpostește între zidurile sale nu mai puțin de zece muzee, Basilica San PietroCapela Sixtina, dar și impresionate grădini luxuriante.

Dacă ești cu adevărat pasionat de antichităti epigtene, grecești, romane, artă paleo-creștină, renascentistă și modernă, atunci merită să intri și în interiorul muzeului. Dacă nu – nu.

Nici pe departe o admiratoare a religiei catolice, Capela Sixtină a fost singura a cărei fir epic chiar m-a impresionat. Niciunde în lume, n-au fost evidențiate mai bine scene din Biblie de-a dreptul năucitoare. Frescele pereților din interior nu sunt doar simple decoratii realizate de cei mai mari artiști ai Renașterii din întreaga lume, ci reprezinta o adevarată demonstrație teologică.

Tips: Dacă ai de gând să-ți cumperi bilete online și să plătești 4 euro în plus pentru a nu mai sta la coadă, să știi că există posibilitatea să stai oricum :). Eu asa am pătit.

Trimite o vedere mamei, prin posta direct din Muzeul Vaticanului. Tot ce trebuie sa faci este sa cumperi un timbru si sa stii codul postal aferent tarii destinatare. :)

8. Libraria Il Museo del Louvre Roma  

IMG_8842

Iubitorii de fotografie, dar mai ales cei pasionați de fotografia alb-negru, au și ei un loc obligatoriu de vizitat în Roma–Libraria Il Museo Del Louvre Roma.

Destul de ascunsă de turisti, librăria atipică de fotografie este poziționată pe o străduță îngusta, in apropierea piazzetei Campo Del Fiore, alături de alte locuri, cel puțin la fel de admirate de către artiști. Eu am plecat de acolo cu o carte de vizită foarte interesantă, pe care era trecut un citat în italiana, semnat de Constatin Brâncuși, foarte apreciat, atat ca fotograf, cat si ca sculptor, în Italia.

Detalii despre locație și cum puteti ajunge la librărie găsiți Aici.

9. Colloseumul

IMG_8332

Nici mai mult, nici mai puțin de 100 de zile de celebrare au avut la dispozitie romanii, pentru a se bucura de inaugurarea celui mai mare amfiteatru de spectacole sângeroase din vremea respectivă.

Dominant, impunător, fascinant, Colloseumul datează din anul 80 și a fost ridicat de sclavii iudei, aduși la Roma, în urma revoltei lor din Iudeea. De atunci și până astăzi, Colloseumul  a rămas arhetipul stadioanelor din întreaga lume.

Tips – Vizita la Colloseum dureaza aproximativ 3 ore. Sfatul meu: Luați-vă un ghid audio, sau dacă sunteți un grup mai mare și vă puteți organiza, plătiți un ghid care să vă facă turul. Ar fi păcat să pleci din Roma fără să știi măcar istoria Colloseumului. :)

10. Piazza Navona

IMG_8522

De formă ovală, Piazza Navona este una dintre cele mai frumoase piazzete din Roma. Este vesnic asaltata de turisti care vin aici să mănânce, să asiste la spectacole diverse sau să admire Fântâna Celor Patru Fluvii din centru.

Aceasta din urmă  a  fost construită între 1647 și 1651 la cererea papei Inocentiu al X-lea și este cea mai frumoasa dintre toate. Fântâna are patru figuri emblematice, fiecare dintre ele, reprezentând un fluviu de pe câte un continent – Nilul, Gangele, Dunarea și Rio della Plata.

Pe cât de frumoasă este Piazza Navona, pe atât de scumpe sunt restaurantele și cafenelele care o înconjoară.

Tips -Evită dacă poți să mânânci aici, dacă nu vrei să lași minimum 100 de euro. Incercă să te rezumi la un pahar de vin. E suficient cât să stai liniștit la masă și să admiri priveliștea la ceas de seara.

See you in Rome! :)


Experiența Airbnb- Un apartament în versuri la Roma

airbnb

Cei care mă cunosc, știu bine că atunci când merg în vacanțe, prefer hotelurile cu terase spectaculoase, unde pot servi în legea mea, la primele ore ale dimineții micul dejun. Asa se face că, până de curând, n-am auzit în viața mea de Airbnb și nici n-aș fi auzit, dacă aș fi găsit un hotel rezonabil, la un preț decent la care să dorm în Roma. Dar n-am găsit, așa că am fost nevoită să mă reorientez, cum s-ar zice. Și chiar nu-mi pare rău deloc pentru că experiența a fost de-a dreptul fantastică.

Deci, care-i treaba cu Airbnb?

Pentru cei care n-au aflat încă (deși mi-e greu să cred c-ar mai fi cineva în afara de mine) Airbnb e o platformă online, care face exact aceeași treaba ca și Booking.ro – te ajută să-ți găsești cazare rapid și dacă ai noroc, chiar ieftin. 

Spre deosebire de Booking, Airbnb îți pune la dispoziție apartamente și case ale localnicilor, pe care le poți inchiria pe jumătate sau integral. Adică, în funcție de preferințe, platforma îți permite  să împarți, daca vrei, apartamentul cu proprietarul (care de multe ori s-ar putea să  te avantajeze) sau să închiriezi cu totul o casă, în care să locuiești doar tu cu gașca ta de prieteni.

Din toată nebunia asta, Airbnb își oprește un comision de 20 % din prețul de cazare, dar pe tine nu te privește asta, decât dacă vrei să devii la rândul tău gazdă. Tot ce trebuie să te preocupe este să-ți faci cont pe site și să cauți printre oferte  în funcție de bugetul pe care-l ai la dispoziție.

Printre avantajele turistului de Airbnb, cel mai adesea sunt enumerate următoarele  două:

  • În primul rand prețul, mult mai convenabil ca la un hotel.
  • Contactul direct cu proprietarul și cultura tării în care călătorești.

Pe Anna, gazda noastră de la Roma am căutat-o după preferințe și criterii destul de severe. Nici nu se putea altfel, având în vedere că nu știam la ce mă înham. Așa că informarea mea despre apartament a fost de-a dreptul riguroasă – Google, Facebook, review-uri  și o inspecție desăvârșită pe fiecare poză în parte a apartamentului.

Un lucru important de precizat despre Airbnb este că recenziile oaspeților nu pot fi moderate sau șterse de pe site de către gazdă, în cazul în care nu-i convine ceva, ceea ce e minunat pentru că te poți baza pe veridicitatea informațiilor obținute.

 Un apartament în versuri – A cassa di Anna

10592821_10153321001568843_1044889658389868725_n

Pe Anna n-am cunoscut-o personal, întrucat se mutase din oraș lângă Roma, împreună cu prietenul ei, dar ne lăsase în grija vecinei ei, o doamnă tare cumsecade, care ne-a întâmpinat de la balcon, cu o voce tare simpatică Bonjorno! Al secondi piano, per favore! :)

Anna e o artistă și o fire atașată de povești cu prinți și prințese. Lucrează în domeniul comunicării și are o afinitate pentru obiecte vechi, cărți și jazz, și chiar electrocasnice vintage de toată frumusețea.

Apartamentul are două camereun dormitor și o cameră de zi și un balcon cu vedere spre parc, care te invită bucuros să-ți savurezi cafeaua la primele ore la dimineții.

Toata energia pozitivă din lume este canalizată practic în această camera de zi. Nu știu dacă-s de vină fotografiile cu Louis Armstrong sau Ray Charles atârnate pe pereți, sau biblioteca plină de cărți cu scriitori ruși, francezi și italieni, cd-urile cu muzică clasică, jazz și blues, dar sentimentul pe care l-am avut la primul contact cu sufrageria a fost minunat. Lângă bibliotecă stă cuminte, așezat pe-un cufăr vechi un televizor slim, conectat la o multitudine de canale internaționale, (semn că apartamentul își așteaptă oaspeții), iar vizavi de cufăr – o canapea moale, pe care ești liber să te întinzi după ce alergi prin Roma toată ziua.

02171cad_original(1) ff6bd96a_original(1)24f9ad40_original(1)  c9af1dee_original(1)   068b3d38_original(1)  58e997fc_original(1)

Dormitorul are și el farmecul lui. Deși ai putea spune, la prima vedere, că e mai mult pe gustul fetelor decât al băieților, patul mare și comod de mijloc King Size contrazice regula. Dimineața nu e lumină naturală, întrucât geamul din dormitor dă exact într-un copac cu coroană bogată, dar ținând cont că eram în vacanță, asta n-a fost o problemă. Ne-am trezit oricum.

Despre bucătăria Annei, nu pot să vă spun decât că, aș fi vrut s-o iau acasă. Cu tot cu frigider, aragaz și alte minunății decorative pe care le avea ea atârnate de mobilă. O oază  de liniște, complet utilată cu tot ce-i trebuie omului acasă – de la zahăr, sare, ulei, până la tot soiul de paste (tagliatele, spaghete, tortellini și alte minunății verzi) și sosuri pentru paste, unele mai apetisante ca altele. Partea frumoasă a fost că am avut acces la tot ce ne-a poftit inima, așa că, după cum bănuiți, ne-am pus pe gătit!

 

Localizare

 

Apartamentul este situat într-o zonă liniștită, (Lazio), lângă al doilea, cel mai mare parc din Roma, Ada, într-o vilă cu două etaje și grădină proprie, cu lămâi. (Cool, isn’t it?)

IMAG5999

 

O plimbare de aproximativ 15 minute te va duce exact la stația de metrou Libia, printre străduțe înguste, așezate frumos în pantă. De îndată ce-ai ajuns la metrou, mai ai de parcurs aproximativ alte 15 minute până la Colosseum, spre exemplu. De acolo, te descurci cu ușurință pe jos.

Dacă ești genul care preferă plimbările de dimineață, stai bine cu direcția și ești curios cum arată Roma mai puțin turistică, atunci ești oaspetele perfect. Dacă nu, poate ar fi mai bine să te mai gândești.  Apartamentul nu e întocmai foarte aproape, dar nici foarte departe.

 

 

Cum am plătit și cât a costat?

 

Pentru 4 nopți de cazare, cu tot cu mic dejun, (cereale, finetti, biscuiti, iaurt cu fructe, unt, gem, pâine și desigur cafea și ceai) și întreg apartamentul la dispoziție am plătit fix 1000 lei.

Plata se face în contul Airbnb, care mai apoi se ocupă de transferul banilor către proprietar, a doua zi de la check-in. Practic dacă exista posibilitatea să ne răzgândim sau să găsim ceva în neregulă la fața locului, Airbnb ne-ar fi transferat banii înapoi, ceea ce e foarte mișto, spre deosebire de Booking. Dacă proprietarul s-ar fi răzgândit însă, atunci singurii dezavantajați am fi fost noi, întrucât trebuia să ne găsim altă cazare în plin sezon turistic.

Norocoși cum suntem, Anna ne-a trimis pe email cu o săptămână înainte de plecare instrucțiuni cu privire la apartament, (ce avem la micul dejun, unde e fierul de călcat) și la mijloacele de transport din Roma, (care sunt principalele stații de metrou și mai ales, cum să ajungem de la ea în principalele zone turistice), ceea ce ne-a ajutat foarte mult.

Există totuși și un mic minus al acestei experiențe Airbnb. În ultima zi a excursiei a trebuit să ne trezim foarte devreme și să eliberăm apartamentul pentru că urmau să vină alți turiști (ceea ce la un hotel nu se întâmplă niciodată) și sinceră să fiu, asta cu trezitul cu noaptea-n cap nu mi-a picat deloc bine. Dar am iertat-o oricum, până la urmă, pentru că a fost tare drăguță cu noi și am înțeles că a fost o excepție.

Anna are în portofoliul Airbnb, două apartamente: unul în Roma, iar celălalt în Baiano, tot în Italia. Ambele apartamente sunt, așa cum puteți observa și voi din fotografii – absolute minunate. Detalii despre apartamentele Annei precum si mai multe poze găsiți aici (apartamentul din Roma) sau aici. (apartamentul părinților ei din Baiano)

Dacă ai de gând să călătorești în viitorul apropiat la Roma și esti dispus să te cazezi într-un apartament cu puțină imaginație, caută-l mai întâi pe Airbnb sau mergi direct la Anna!

În plus, AirBnb oferă un bonus de 18 euro pentru cei care își creează cont la invitația unui prieten.

Anyone interested?


Radu Restivan, maratonist de zile mari

sport-970443_1920

Îl propun pe Radu Restivan ca prezentator TV pentru o emisiune internațională de sport. Online dacă vreți. Să participe la toate maratoanele și ultramaratoanele la care dorește și să ne promoveze țara în toate colțurile lumii. Și-apoi să-mi devină antrenor personal de cycling și să mă ajute și pe mine să particip la maratoane alături de el.

Dintre toți alergătorii amatori, de senzație, pe care-i am prin preajmă la momentul actual, sau pe care-i observ pe Facebook, Radu Restivan mi se pare de departe cel mai tare. Are carismă, voce, energie și  talentul de a cuceri oamenii. Și cel mai important – dorința de a le inspira altora pasiune pentru sport. Se vede din cale-afară că-i fascinat omul de sport, motivat de propriile reușite și susținut de mulți alții în ceea ce face. Astfel de pasiuni  – atenție – trebuie apreciateȘtiu că toată lumea aleargă astăzi. E la modă. Dar nu toată lumea aleargă ca el. Și el nu aleargă ca toată lumea. Te convingi singur de asta dacă dai un search pe Google cu numele lui. Sau pe Linkedin.

Nu sunt prietenă cu Radu. Și nici nu m-a plătit ca să-l ridic în slăvi. Aș vrea totuși să mă ia și pe mine cu el la maratoane. Asta urmăresc. 😉

L-am remarcat pe Radu, pentru prima dată, astăzi, pe Youtube în timp ce căutam un video de prezentare a Bucureștiului pentru o conferință din Bangkok. Bucharest Marathon 2015 Discover the world throught its marathons. Mi-a captat atenția. Mi-a întărit dorința de a alerga din nou. M-a motivat și vreau să-i mulțumesc.

http://https://www.youtube.com/watch?v=tRKh2wFW2OU

Relația mea cu sportul e vie. Am crescut într-un oraș așezat, cu munți de jur-împrejur și un stadion destul de mare la o stradă distanță de casă – Stadionul Tractorul. În copilărie am cochetat 5 ani cu sportul de performanță. Am făcut floretă, într-o perioadă când, toate prietenele mele mergeau la balet. Floreta, vă asigur nu e  deloc un sport ușor. Dar despre asta într-un post viitor.

Am renunțat la floretă acum mulți, mulți ani.

Și, de atunci am în mine un virus care zvâcnește nervos, ori de câte ori mă urc pe bicicleta mea de hipster sau alerg în parc maxim 5 kilometri. Parcă, totuși, nu-i de ajuns.