O formă atât de rară de cancer aduce cu sine și un adversar pe măsură. Donează pentru Robert Cadar!

Sus, pe Varful Tampa Credit photo: Robert Cadar

Scrisul si pasiunile unui om dezvaluie caractere și leagă prietenii, fie ele chiar și virtuale. Transformă stări în sentimente reale și pune piatră de temelie acolo unde nu te-ai fi așteptat niciodată. Ceea ce simțim în legătură cu oamenii din viața noastra e adevărat. Conexiunile mentale și sufletești dintre oameni chiar există, iar scrisul nu face altceva decât să faciliteze interacțiunile dintre noi.

Pe Robert Cadar nu l-am cunoscut însă niciodată personal. Straniu lucru nu-i așa? Să nu cunoști un om de-adevaratelea și totuși să ai impresia că stii totul despre el. :).

Ne-am intersectat cumva, o dată la un eveniment de breaslă și de atunci am rămas atașată de blogul lui, un blog care mi-a surescitat interesul pentru natură și sport, pentru pasiuni și oameni. Așa aș spune azi, după ce anul trecut l-am tot citit pe Robert și l-am admirat în fiecare zi pentru energia de care dă dovada, pentru fotografiile de-a dreptul fantastice de pe Vârful Tampa și din împrejurimile Brașovului.

Dacă aș fi măcar pentru o zi Dumnezeu, l-aș premia pe Robert pentru voința și determinare. În primul rând pentru determinarea cu care se dedică lucrurilor frumoase și pozitive și pentru determinarea înnăscută de a le respinge pe cele rele, și apoi pentru lupta absolut fantastică pe care o duce din luna decembrie, cu una dintre cele mai neprietenoase boli de pe fata pământului- cancerul.

Pentru cei care nu știu, Robert e unul dintre cei mai activi oameni din câți cunosc – aleargă la maratoanele montane, practică ciclismul, e voluntar la Fundația Rafael din Codlea și plantează copacei pentru noi toți. :) N-ai fi zis niciodată că un astfel de om poate întâmpina probleme de sănătate, nu-i așa? Și totuși s-a întâmplat. Într-o oarecare măsură, așa cum spune chiar el, alergarea montana l-a ajutat să ajungă totuși cu bine până aici.

Boala lui Robert a evoluat în liniște și fără simptome. Și asta mă enervează cel mai tare. Ca vine mereu pe nepusă masă, sfidătoare, gata oricând să ne arate cât de fragili suntem. Dar poate că nu suntem chiar atât de fragili. Poate ca unii dintre noi stam bravi în  fața sorții și ne luptăm ca să dovedim întocmai contrariul. Cineva trebuie să o facă.

Robert s-a operat la Cluj la o clinică privată. A avut noroc de-un medic bun și o clinica bună, care i-au mai atenuat din necunoscute. Operatia de extirpare a tumorii care i-a afectat gâtul și maxilarul a durat aproape 8 ore. Opt ore de neliniște pentru cei dragi. Vă puteti imagina ce înseamna opt ore pe masa de operatie? Eu am stat odată 3 ore în sala de așteptare și mi s-a părut o eternitate.

Ceea ce stie deja Robert, însă, este că o forma rară de cancer, precum cea de care suferă, aduce odata cu ea și un adversar pe masură. Un Robert Cadar. Un Maratonist, un om pentru care o armată de oameni optimiști e gata oricând să organizeze maratoane în scopuri caritabile, să se roage și să-i transmită toate gândurile bune.

De aici inainte, însă, Robert are nevoie si de ajutor financiar pentru a putea trece cu bine si peste  etapa care urmează – tratamentul costisitor. Au sărit mulți oameni în ajutor, dar oare cum ar fi să fim și mai mulți? Să ne adunam aici toate forțele și să facem în așa fel încât grija financiară să dispară? Mulți, muuulți, într-atât de mulți încât boala să se sperie și să plece în treaba ei? Oare cum ar fi?

DONEAZA PENTRU ROBERT

        Cadar Robert Daniel – conturi deschise la BCR Codlea, Brasov

  • Cont LEI – RO20RNCB0054105268050001
  • Cont EUR – RO68RNCB0054105268050010
  • (Cod SWIFT: RNCBROBU)

Scrisori călătoare în tramvai

IMG_5843

Există viață chiar și după era Internetului. Și pasiune pentru scrisorile caligrafice in detrimentul mesajelelor virtuale. Iar acest lucru ni-l arată cu mândrie două fete deosebite, Loredana și Cristina, care și-au construit un business exact din crezul lor pentru lucrurile frumoase.

Ultima oară când am scris o scrisoare de mână cuiva s-a întâmplat anul trecut in toamnă. Poate nu degeaba, fetele de la Livrezdragoste.ro mi-au trimis astăzi un comunicat de presă în care m-au anunțat de noua lor inițiativă. Știau că n-am să rezist, că mă voi bucura sincer de o astfel de veste și că mai mult, voi si scrie despre ea. Recunosc, îmi plac scrisorile.

Dacă și ție îți plac lasă-te surprins, marți, 28 iunie, începând cu ora 08.00 în tramvai! :)

După succesul celor 2 ediții de la metrou și tren, unde călătorii au fost surprinși de 1600 de scrisori caligrafice cu mesaje motivaționale, inițiativa socială continuă în alt mijloc de transport în comun: tramvaiul din București.

Marți 28 iunie, la ora 8.00, pasagerii tramvaiului nr.1 vor avea parte de o surpriză: 300 de epistole cu sigiliu și decorate cu tricolorul se vor regăsi, atât pe scaune, cât și pe fereste, cu scopul de a le aduce un zâmbet și de a le reaminti de lucrurile simple.

Plecarea se va face din Depoul Dudeşti (Calea Dudești, 184) urmând traseul: Calea Dudeşti, Şos. Mihai Bravu, Şos. Ştefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Şos. Nicolae Titulescu, Pasajul Basarab, Bd. General Vasile Milea, Bd. Timişoara, Str. Progresului, Str. Constantin Istrati, Şos. Viilor, cap de linie Şura Mare.  De asemenea, fiecare destinatar este încurajat, fie să păstreze scrisoarea, fie să ducă bucuria către un alt călător.

*Inițiativa aparține ONG-ului Arta nu mușcă cu proiectul ”Livrez Dragoste”, în parteneriat cu RATB.


Transformă un gest mic într-o faptă mare!

fruit-jelly-539695_1280

Ionut, un copilaș în vârsta de doar 6 anisori, se trezește în fiecare dimineață cu gândul la grădiniță. Istovit de puteri, Ionuț o primește curajos pe asistenta care îi face injecția de dimineață. Cum ne vede, se ascunde printre așternuturi de rușine. N-a înțeles niciodată de ce nu mai poate merge la grădiniță, alături de prietenii lui. Sunt si aici copii, dar cei mai multi dintre ei nu au chef de joacă.

Ionut știe cum se numește boala lui și știe în termeni realiști care sunt șansele lui de supraviețuire. Zero. Știe ce vrea să se facă dacă o să ajungă mare – pilot de avioane.

Mama lui, o femeie cam de 40 de ani vine zilnic la centru și dacă ar putea, ar dormi nopțile în același pat cu el, mai ales că Ionut nu adoarme singur niciodată.

O astfel de relatare este lipsită în mod dorit de orice fotografie. Durerea lui Ionuț cere decență.

Conform Agentiei Internationale de Cercetare a Cancerului, în România peste 50.000 de români mor în fiecare an din cauza maladiilor oncologice. Printre ei si un număr impresionant de copii.

Dintre cei 50.000 de oameni, aproximativ 80% se luptă cu dureri groaznice în ultimul stadiu al bolii și într-un final se sting sub privirele neputincioase ale celor dragi. Din păcate, doar trei din zece bolnavi beneficiază de medicamentația potrivită.

Ultimul congres medical asupra cancerului de la Viena, dezvăluie faptul că peste trei sferturi din pacienții afectați de o formă de cancer nu beneficiază de o intervenție chirurgicală sigură și adecvată. Noile noastre estimări sugerează că doar mai puțin de un pacient din 20, din țările slab dezvoltate și circa unul din cinci, din țările mediu dezvoltate, au acces la un act chirurgical de bază”, afirmă profesorul Richard Sullivan de la King’s College din Londra, aflat în fruntea comisiei care a elaborat raportul.

România se află și ea pe lista neagră.

Unui bolnav căruia nu i-a mai rămas prea multe zile bune din viață, fie el copil sau adult, i se prescrie o externare, care-i permite acestuia să plece acasă. Odată ieșit din spital, bolnavul e pe cont propriu. Într-o țară în care ți-e rusine să mai chemi salvarea acasă (pentru că stii că te vor certa la telefon și vor veni indispusi la tine), centrele de îngrijire paliativă rămân pentru bolnavi și familiile acestora, singurul loc în care pot primi ajutor.

Binele face parte din natura noastră umană. Și exact așa cum mi-a zis mie un prieten mai demult, nu există tratament mai bun pentru psihicul unui om, care să se asemene cu sentimentul de mulțumire pe care-l ai atunci când ai ajutat pe cineva. 

Dacă te numeri și tu printre cei care simt nevoia de a face bine și vrei să aduci alinare copiilor  internați la Hospice – Casa Speranței, aflați în suferință, te poți alătura campaniei Bunătatea nu ține cont de anotimp, despre care poți afla mai multe detalii de aici. 

Copiii de la Hospice – Casa Speranței sunt copiii pe care si TU îi poți ajuta. Și nici nu-ți imaginezi cât de ușor.

Trebuie doar să-ți dorești să transformi un gest mic într-o faptă mare. 


Povestea unui vis împlinit: Tânărul orfan, care are grijă de alți 18 tineri din centrele de plasament din România

1380136_10201207028950672_567597624_n

Oamenii buni chiar există și cei mai mulți dintre ei, îi fac și pe ceilalți să fie mai buni. Iar în fața unor astfel de oameni, nu poți decât să te-nclini. Și să-ți tresară inima. Iar apoi să le urmezi exemplul.

Strada pe care locuiește, în Brașov, undeva la periferia orasului, ar putea foarte bine să-i poarte numele – Florin Cătănescu. De mai bine de un deceniu, Florin știe mai bine decât oricine, ce are de făcut pentru a-și îndeplini visul. Iar pentru asta muncește cu determinare în fiecare zi. El stie că orice pas făcut, cât de mic, contează.

Florin s-a născut în Urlați, în județul Prahova, în ianuarie 1978. A fost abandonat la naștere de către parinții lui, care nu aveau cu ce să-l întrețină. Asa a ajuns Florin la Orfelinatul 9 Mai, din Busteni, astăzi o ruină. Pe tatăl lui nu l-a cunoscut niciodată, iar pe mama lui a văzut-o de maxim 3 ori, înainte să treacă în neființă. N-a păstrat legătura cu ei, deși a fost mereu curios să-i cunoască pe amândoi.

1186781_10201211245056072_1892674913_n

Orfelinatul 9 mai, Busteni

 1380619_10201207028150652_9269304_n
1234500_10201207026110601_340875061_n

Cand a împlinit vârsta de 18 ani, orfelinatul din Busteni, n-a mai avut cum să-l mai țină si l-au trimis în lumea largă, asa cum se procedează și cu alți tineri. În România, planul de măsuri cu privire la integrarea socială a tinerilor, care încetează să mai beneficieze de ocrotire, imediat după implinirea vârstei de 18 ani, nu e întocmai în favoarea acestora.

Florin și visul din copilărie

La cei 37 de ani pe care-i are, Florin a pus temelie acolo unde statul nici nu a îndrăznit. Florin a plecat din centrul de plasament cu un singur vis – să aibă propriul orfelinat într-o zi și să-i poate ajuta și pe ceilalti tineri, care sunt nevoiți să părăsească centrele și nu au unde să se ducă. Să fie ca o familie.

Când l-am cunoscut prima oară pe Florin Cătănescu, acum trei ani, ținea pe umeri o camera mare de filmat și alerga ca argintul viu, dintr-o parte în alta, ca să-și termine cat mai repede treaba și să plece acasă, la cei pe care-i numea, cu atâta convingere ”copiii mei”. Se întâmpla exact în aceeași perioadă, înainte de Sărbători, pentru că îmi amintesc foarte bine că vorbea de masa de Crăciun, și despre câteva femei, care urmau să vină să-l ajute la prepararea sarmalelor.

”Vino și tu, facem sarmale împreună.” mi-a spus Florin.

”Da, vin!” i-am răspuns eu entuziasmată. La vremea respectivă nu știam cum să împăturesc sarmalele și mă bântuia oarecum teama că o să mă fac de rușine în fața femeilor ălora cu mult mai multă experiență în bucătărie ca mine. Așa că nu m-am dus. Dar pe Florin l-am ținut minte, de atunci și mi-a rămas cumva la suflet. Coboram împreuna scările unui spital privat din Brașov, eu cu microfonul în mana, el cu camera de filmat, când l-am intrebat câți copii are și în ce zonă locuiesc.

”10” mi-a răspuns Florin senin, cu zâmbetul până la urechi.

”10”? Am repetat cu voce tare, ca și cum ceva n-ar fi fost în regulă cu el.

Mi-a zâmbit.

Florin a învățat meserie la Constanța

Florin stăpânește foarte bine arta filmatului, iar dintre toți operatorii alături de care am lucrat în televiziune, Florin este de departe printre cei mai buni. A învățat meserie la Constanța, imediat după ce a părăsit centrul de plasament și a fost nevoit să lucreze. L-a atras orașul pentru că era ”la mare” iar mirosul plaselor de pescuit îl fascinau.

Aici a înființat în anul 2003 Asociatia Un Pas Spre Viitor, pentru tinerii care părăsesc centrele de plasament și nu au unde să se ducă. Asociația, reprezentată de Florin, urma să-i îndrume și să-i ajute în găsirea unui loc de muncă, pe toți cei care își doreau acest lucru. Iar de-alungul anilor n-au fost puțini.

Tu ce făceai la 18 ani?

Deși, teoretic, un copil devine adult de îndată ce împlinește vârsta de 18 ani, lucrurile nu sunt întotdeauna așa de simple. E greu să fii adult de pe-o zi pe alta. Să trebuiască să-ți plătești singur chiria, să mănânci și să încerci să ai o viață normală. E greu și pentru noi, oamenii mari, cu studii, familii acasă și ajutor de la părinți. Darămite pentru un copil dintr-un centru de plasament.

Tu ce făceai la vârsta de 18 ani? Pe cine-ai ajutat? Câti dintre noi avem astfel de planuri acum, la vârstă adultă? 

Le-a scris celor de la Ambasada Americii si a obținut fonduri pentru reconstrucția unui centru social

După ce a strâns bani la Constanța, Florin s-a întors mai aproape de locul în care s-a născut, la Brașov și a închiriat un apartament, unde a continuat să-i indrume pe cei fără ajutor. Pentru că erau foarte mulți tineri, Florin a cerut ajutor oamenilor pe care i-a cunoscut. Nu i-a fost deloc usor. Companiile i-au închis ușa în față de multe ori, dar Florin nu s-a dat bătut.

Într-o zi s-a decis să le scrie chiar și celor de la Ambasada Americii. Iar răspunsul pozitiv al celor de la Ambasada nu s-a lăsat mult așteptat. Așa a găsit Florin oameni de bună-credință, care l-au ajutat și l-au susținut financiar în reconstrucția centrului.

Primul Centru Social coordonat de Florin Cătănescu

10670110_10204212472844891_9168690452706892254_n

Primul Centru Social, organizat de Florin, prin intermediul Asociatiei Un pas Spre Viitor, a fost deschis în incinta Liceului Mircea Cristea, din Brașov, cu bunăvoința Inspectoratului Scolar, din Brașov. Insă numărul tinerilor care părăseau centrele de plasament din România și aflau de centrul deschis de Florin, creștea pe zi ce trecea.

Deși aveau 12 camere la dispoziție, Centrul Social pentru tineri devenise neîncăpător. Așa că Florin a ajuns la Primărie și a cerut, din nou, ajutor. Și a primit. 30 de camere în incinta fostului liceu Rulmentul, de data asta, pe care a trebuit să le renoveze și să le racordeze la utilități. 

De-alungul mai multor luni, Florin a muncit la reamenajarea spațiului pentru locuit. Și a muncit, cot la cot cu ceilalți tineri, care urmau să locuiască în centru și de voluntarii, trimiși de o asociație americană. Au zidit, au dat cu var, au pus parchet, au pus ușile de la intrare, ba chiar au montat geamurile termopane.

10405543_10204187876309993_8265888185560886462_n 10858384_10204182682420149_8861010530848919928_n 535957_10204212854694437_3671073686276097662_n

În prezent, la centrul social din Brașov locuiesc astăzi 18 tineri, cu toții băieți, de vârste apropiate. Cei care pot să-i ajute sau le pot oferi, spre exemplu materiale de construcții, (de care au mare nevoie) mobilă pentru dormitoare, bucătărie sau le pot oferi chiar un loc de muncă decent, se pot informa despre Asociația Un pas Spre Viitor aici. Site-ul îl veți găsi în limba engleză.

Toate cuvintele frumoase, care se puteau spune despre Florin de-alungul anilor au fost spuse. Și multe dintre ele vor fi chiar repetate de alti tineri, care-l vor cunoaște. Pentru că faptele bune nu rămân fără ecou.

Cum a reușit Florin să-și îndeplinească visul? A trăit. A luptat pentru visul său. Însă nu oricum. Ci cu trudă. Cu chin. Cu perseverență. A cerut ajutor oamenilor din jurul său și chiar de peste hotare. A crezut în bunăvoința oamenilor, iar oamenii l-au ajutat. Pentru că, nouă, oamenilor, ne place să facem fapte bune, nu-i așa?

Asadar, în goana noastră pentru cadourile de Crăciun prin mall-uri, poate că n-ar fi rău să luăm exemplul lui Florin, și să ne gândim cu adevărat și la cei care au neaparat nevoie de ajutorul nostru, de bunăvoința noastră. Și mai departe să trecem la fapte. Atât cât avem. Atat cât putem.

Un Crăciun magic, tuturor! :)


The Street Store sau cum să faci o faptă bună pe care ai tot amânat-o

The Street Store, haine pentru persoanele defavorizate

Eu când îi spun maică-mii că toate gândurile mele se propagă în univers și se întorc cu răspunsuri și solutii, ea nu mă crede. Dacă ieri băteam cu piciorul în podea, vizibil iritată că hainele mele nu mai au loc în dulap și că aș vrea tare mult să scap de ele, astăzi, aceleași haine răzlețe stau frumos așezate pe umerașe colorate, gata să le dau mai departe celor care au nevoie de ele. Astăzi mi-am sunat mama și i-am spus să sorteze și ea hainele de acasă și să mi le trimită la București. Sâmbătă, 3 octombrie, merg cu ele în Cișmigiu, la The Street Store, București.

Ce este The Street Store?

The Street Store este primul „magazin” gratuit de îmbrăcăminte de tip pop-up din lume, înființaț și întreținut de oameni cu suflet, pentru oamenii fără adăpost. E și locul tău acolo dacă ai haine pe care nu le mai porți, încălțăminte pe care n-o mai vrei, sau accesorii care nu-ți mai plac. Sau dacă vrei pur și simplu să faci o faptă bună, pe care ai tot amânat-o de câteva ori.

Cum pot ajuta?

Tot ce trebuie să faci este să-ți aduni hainele și să le duci sâmbătă, începând cu ora 8.00, la intrarea pe strada Schitu Măgureanu, zona Cișmigiu. O echipă de voluntari le vor aranja pe umerașe și în cutii pentru a le dărui celor care au nevoie de ele.

Inițiativa cu focus pe bunăvoința oamenilor este rezultatul unor creativi de agenție din Cape Town, Africa de Sud, iar rostul acesteia este să conecteze oamenii la sentimente pozitive și stare de bine. Tu oferi, ei primesc. Și fericirea plutește în aer. La propriu. Nu glumesc.

Până în momentul de față, proiectul a fost replicat de 329 de ori, în toată lumea. Ediția din România a ajuns și ea la numărul 330.  Eu am aruncat deja o privire peste site-ul oficial al inițiativei și vă mărturisesc că am plecat de acolo un pic mai emotionată decât aș fi crezut.

Poți dona haine în oricare altă zi

Soluții se găsesc și pentru cei care nu pot ajunge la ’’locul faptei’’ sâmbătă, dar care au totuși haine de donat. Asociatia Samusocial, Asociatia Homeless si Asociatia FREE vor colecta haine pentru voi chiar și după eveniment. De asemenea, Teodora și Alexandru pot ajuta cu informații. Îi puteți contacta cu încredere la numerele de telefon: 0736348549 –Teodora și 0744430029 – Alex.

Conform datelor celor de la Samuelsocial, la momentul actual sunt peste 5000 de oameni care locuiesc pe stradă, un număr suficient de mare încât, dacă s-ar aduna la un loc, ar ocupa un orășel mai mic, cum ar fi Predealul sau Bran-ul.

Așadar dacă aveți prieteni, rude sau apropiați, despre care știți că nu le mai încap hainele în dulap, poate n-ar strica să le dați de veste. Orice faptă bună cât de mică, în timp, poate construi un regat de fapte mari. :)