Dac-ar fi o zi din săptămână, city-line-ul meu colorat ar fi o zi de Vineri, însorită.
Am petrecut una lângă alta 3 ani absolut minunați, timp în care am biciclit toate străzile boeme din București, am ascultat muzică clasică prin parcuri și ne-am băut cafeaua de weekend în cele mai cool locuri. Ba mai mult, ne-am dus și ne-am adus acasă de la birou, în siguranță, în fiecare zi, și-am atras, pe rând, când una, când alta, claxoane insistente la semafor și sentimente pline de admirație.
Totuși, ca să ne păstrăm amintirile fix așa cum sunt, ne despărțim aici, cu inima strânsă, e adevărat, dar ne despărțim.
Despărțirile fac bine la inimă. E chiar indicat, din când în când, să te lepezi de unele lucruri în viață și să lași de la tine tot ce ai mai bun și mai de preț. Să faci loc altor lucruri și altor oameni să te cunoască mai bine și să-ți dai șansa unor trăiri noi, poate mai intense și mai prețioase decât cele pe care deja le-ai avut.
De fapt, ce vreau să vă zic este că-mi vând bicicleta. N-are încă un preț stabilit. Dar e cam unică în felul ei și cam greu de găsit una cu vibe mai bun ca a mea în toată lumea. La nevoie și insistențe, dau și coșulețul la pachet.
Pentru detalii tehnice și alte lucruri la care nu mă pricep deloc, zău, aștept mesaje în privat.
Be the first to comment on "O dau pe Drăgălina"