Barcelona cu alţi ochi. 7 zile în capitala catalană.

Barcelona nu e un oraş pe care să-l vizitezi într-un city break de 2-3 zile. Nicidecum. Barcelona e un oraş care se cere curtat cu paşi mărunti, siguri şi precişi minimum 6 zile consecutive. Minunata capitală catalană e atât de pasională şi are atât de multe de oferit, încât îţi garantez că la finalul călătoriei o să-ţi doreşti să te muţi acolo cu orice preţ, măcar pentru o perioadă.

Barcelona e iubita perfectă. Însă ca orice iubită, necesită atenţie şi un grad ridicat de empatie, astfel încât să te poţi bucura de ea fără a întâmpina situaţii neplăcute pe parcursul relaţiei :).

Dacă te gândeşti totuşi să-ţi cumperi bilet de avion spre Barcelona în curând, iată mai jos ce anume îţi recomand ca să te asiguri de o vacanţă senzaţională.

1.Treci pe La Rambla şi prin cartierul Gotic o singură dată. E suficient.

Cu toate că arhitectura cartierului e una dintre principalele atracţii ale oraşului, Barcelona din cartierele mai liniştite, precum Pablo Sec, Sants, El Clot, Les Clots Pedralbes sau Vallcarca i els Penitents, îţi arată mai mult decât atât. Dacă vrei să descoperi cu adevărat Barcelona încercuieşte măcar două dintre aceste cartiere şi ieşi din itinerariul clasic de turist. Meriţi mai mult decât atât :)

barcelona-sarria

Sarria Sant Gervasi

Dintre toate cele enumerate, pe mine m-a cucerit definitiv cartierul Vallcarca si Sarria Sant Gervasi, doua cartiere linistite situate undeva  în nordul Barcelonei, la câteva minute de Parc Guell.

Sarria e aşezat printre coline şi străduţe înguste şi e plin de patiserii şi cafenele autentice, unde vei avea ocazia să iei micul dejun şi să admiri localnicii ieşiţi după pâine proaspătă dimineaţa. Recomandarea numărul 1 merge către patiseria Sant Antoni. Prima atestare a cartierului datează încă din anul 987 şi are la bază o colonie romană. De aici ajungi foarte repede spre Tibidabo cu tramvaiul albastru.

Vallcarca e un cartie de tranziţie spre Parc Guell, cu blocuri vechi şi apartamente mici în care locuiesc de obicei studenţi în chirie. Preţurile la cazare în zonă sunt chiar bune, mai ales dacă alegi să te cazezi prin airbnb.

Eu am plătit aici pentru o camera micuţă şi fără pretenţii fix 220 euro pentru opt nopţi. Am avut la pachet şi un coleg de apartament, pe care l-am văzut de maxim 2 ori în 8 zile.

1423175578-barcelona0-o

Vallcarca, cartierul în care m-am cazat

2. Nu te aştepta să găseşti Paella la orice restaurant

Să rezumi gastronomia catalană la paella e categoric una dintre cele mai greşite lucruri pe care le-ai putea face în vacanţă. Iar restaurantele renumite din Barcelona ştiu asta, motiv pentru care nu vei găsi oriunde paella. Nicidecum. În Barcelona influenţele bucătăriei franţuzeşti şi italieneşti sunt de-a dreptul remarcabile. Înainte de a te hotărâ să mănănci paella la fiecare masă din zi şi din seară, cercetează cu grijă meniul şi încearcă eventual o friptura de vită, sau de raţă, însoţită de nişte cartofi fierti în sos picant sau de o porţie de noodles din orez.

3. Inchiriază măcar o zi bicicletă şi plimbă-te pe Diagonal.

18010319_10154726410028843_7245925170745199673_n
Avinguda Diagonal este numele unuia dintre cele mai largi și mai importante bulevarde ale Barcelonei. Practic, bulevardul taie orașul în două, în diagonală de la vest la est, de unde și numele. O să vizitezi astfel o bună parte din Barcelona într-o singură zi. Barcelonezii iubesc bicicletele, aşa că aproximativ 90% din drum vei merge exclusiv pe piste de biciclete foarte bine delimitate de maşini şi trotuar.

Dacă îţi sună sexy ideea, atunci îţi recomand să-ţi instalezi de acasă Donkey Republic, o aplicaţie de folos care te va  ajuta să găseşti cea mai apropiată bicicletă din aria în care te situezi şi să o închiriezi online, cu tot cu plată. Nu te baza pe bicicletele pe care le vei vedea la tot pasul prin Barcelona. Nu le vei putea închiria. Majoritatea sunt utilizate pe bază de abonament de către localnici.

4. Fă în aşa fel încât să nu ratezi Montserrat-ul.

18058079_10154752859653843_976274066206233571_n

Muntele, nu mănăstirea. Dincolo de toate poveştile catalanilor legate de Virgin of Montserrat, venerată în principal de aparţinătorii bisericii catolice, Montserratul e un munte care merită admirat datorită caracteristicilor geologice deosebite şi a formaţiunilor întalnite. Masivul are o direcție WNW-ESE și se întinde de-a lungul a aproximativ 8 km lungime și 5 km lățime.

La Mănăstire ajungi foarte repede cu trenul din Placa Espanya care circulă din oră în oră. Trenul de obicei este plin de turiști, însă ești anunțat din timp la ce stație trebuie să cobori. Există trei stații cu numele de Montserrat. Ai grijă unde cobori! Staţia potrivită depinde cu ce ai ales să urci sus pe munte: cu telecabina sau cu cremaliera. Cremaliera este un tren mai mic, capabil să urce panta abruptă a muntelui, şi pentru ea am optat şi eu. Merită fiecare bănuţ, v-o spun cu toată sinceritatea.

Cu toate că majoritatea turiştilor se opresc La Sant Joan, unde îi lasă funicularul, pentru iubitorii de munte şi drumeţie, există cinci plimbări diferite pe care le puteţi face pe jos, variind în lungime și dificultate. The goal is Sant Jeroni, cu o înălţime de 1,236 m. Micuţ, dar drăguţ şi destul de solicitant dacă alegeţi un traseu de întoarcere prin pădure, aşa cum am ales eu. Din păcate n-am avut timp şi de o via Ferrata aici, cu toate că am plecat de acasă convinsă că exact asta voi face. Uneori socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, aşa că am plecat frumuşel spre casă suspinând.


18057696_10154752850798843_5108114931608857394_n

Mai multe detalii puteţi afla de aici  Walks of Montserrat.

5. Vizitează CosmoCaixa, Muzeul de Ştiinţă din Barcelona

9662893872_7f2d7232f8_z1

CosmoCaixa, un muzeu științific care a fost deschis în 2005, este unul dintre cele mai interesante și mai mari muzee (cuprinzând o suprafață de peste 30.000 m²) din Barcelona și din toată Spania. Costurile de construcție ale CosmoCaixa s-au ridicat la 100 de milioane de euro.

Dacă ai chef de ştiinţă poţi încerca experimente dintr-o gamă largă de discipline științifice. Eu am fost fascinată de-a dreptul de simulatorul de furtună de nisip, unde am petrecut cateva minute bune să văd cum se formeză şi cum se mişcă  dunele de nisip. Există multe experimente interesante cu apă și o mulțime de experimente optice și acustice.

Bomboana de pe tort e totuşi simularea unei jungle din Padurea Amazoniană,  de 1.000 m². Eu am rămas cu gura căscată, uitându-mă la peştii gigantici, (din aia ale caror scheleti i-ai vazut si la Grigore Antipa, la noi) şi păsări exotice, pe care cu greu voi avea ocazia să le mai observ pe undeva.

BarcelonaCosmoCaixa-T24-d_O

17991912_10154752856528843_4398712206727404409_n

La CosmoCaixa puteţi merge în aceeaşi zi în care mergeţi pe Tibidabo. E cumva pe drumul de întoarcere.

6. Luaţi cina la un restaurant cu stele Michelin

Recomandarea mea- El Asador de Aranda. Un restaurant cu tradiţie din 1983. Un fel de Caru cu bere la noi dar pentru localnici. O minune de cotlete de miel, nu foarte scumpe, nu foarte ieftine. O adevărată experienţă gastronomică. Poftă bună!

HDRtist HDR - http://www.ohanaware.com/hdrtist/

7. Bea o cafea dimineaţa în Parc Guell.

18118458_10154752820358843_5113920039501143391_n

Dis de dimineaţă, adică până în ora 8, intrarea in Parc Guell e gratuită. În plus e gol, deci locul perfect pentru a savura o cafea cu toate simţurile. Dacă ai timp, încearcă să eviţi intrarea principală şi parcurge aleile de sus în jos, cu pacea şi good vibe-ul pe care ar fi vrut să ni le transmită însuşi Gaudi.  :)


Marmură – piesa de teatru pentru amatorii de teatru dens, de idei

front

Nu omul cucereşte spaţiul, ci spaţiul îl exploatează pe om. Iar spaţiul e inevitabil. O coteşti după un colţ – te gîndeşti că poate-i o altă stradă. Dar e aceeaşi: fiindcă se află în spaţiu. De aia şi împodobesc ei faţadele – cu tot soiul de frize – , (de-aia) agaţă numere, pun tot soiul de nume, pun câte o coloană, două… Ca să nu se mai gîndească la tautologia asta cumplită, pe orizontală. Fiindcă totul e o încăpere: o duşumea, un tavan, patru pereţi. Sud şi Nord, Est şi Vest. Numai metri pătraţi. Sau, dacă vrei, cubi. Dar orice încăpere e o fundătură, Publius. Mare sau mică, dar tot o fundătură (e). Un veceu, Publius, nu se deosebeşte de Imperiu decît prin dimensiuni. Mai rău, omul însuşi este o fundătură. Fiindcă are o jumătate de metru în diametru. În cel mai bun caz. (…)’’

Dacă îți place teatrul de idei mergi la Marmură. Pregătește-te sufleteste pentru o piesă de substanţă, care vorbeşte despre viaţă, despre psihologia umană, despre timp, libertate, nebunie, iubire, dar si despre lucruri mai umane, precum evadarea din viață prin somnifere.

Fără a exagera în laude, „Marmură” e un mare spectacol care te cucerește de la început, îţi sfredeleşte cugetul, te înalță, îți ascultă sufletul și ți-l mângâie doar așa cum numai ruşii sunt în stare s-o facă. Dramaturgia lor de dinainte şi de după Cehov ne dezvăluie stihia şi sentimentalismul infinit al condiţiei umane. Un spectacol uluitor, creat din întâlnirea unui mare text cu un mare regizor, cu doi actori în faţa căreia te topeşti de drag şi emoţie, văzându-le talentul: Victor Rebenciug și Marian Râlea. Dragul de Marian Râlea….Pentru rolul lui Tullius din Marmură, Magicianul nostru a luat premiul pentru cel mai bun actor în cadrul premiilor UNITER 2016.

Nu o să încerc să vă povestesc despre ce este vorba exact în piesă. Subiectul îl găsiți cu ușurință peste tot.

Suntem proprii nostrii prizonieri. Și ar fi tare bine dacă am putea face ceva ca să ieșim din jocul asta nebun – așa mi-am spus apăsat la terminarea spectacolului. Fiecare în turnul lui de fildes, printre amintiri, pasiuni, și obsesii. ”Ceea ce ne deosebește de ceilalți nu sunt decât niste metri pătrati” –  Chiar așa – niște metri pătrați…Cumva o ironie a lumii…

Nu poți scrie oricând si oricum despre trăirile, ideile și amprenta pe care ți le lasă o astfel de piesă de teatru. Sau despre ceea ce acești doi actori din rolurile principale, Victor Rebenciug si Marian Râlea dăruiesc lumii în doar câteva ore prin schimbul lor de replici, atât de bine regizate de Iuri Kordonvski. Eu una nu pot.

Când îndrăznesti să pui pe hârtie lumea creionată de acest om, regizor fantastic al Rusiei, fiecare frază ți se pare nepotrivită, lipsită de sens.

Prilej de meditație teatrală pe temele cele mai importante ale lumii –  libertate și determinare, existență și esență, timp, univers concentraționar, iubire, Marmură este fără îndoială, cea mai bună piesă de teatru la care am fost în ultimii ani. O piesă jucată de actori cu minți năucitoare, de un echilibru fantastic în dialog. O poveste despre neputința din sufletele noastre, prieteniile pierdute, pasiunea pentru Roma antică, filozofie, clasici si poezie. O poveste în care tăcerea actorilor, gestica și aplauzele de la finalul piesei nu sunt suficiente și pe care ai vrea să le repeți la nesfârșit.

Despre autorul piesei

Iosif Brodski este unul dintre cei mai mari poeţi ruşi ai secolului al XX-lea. Născut pe 24 mai 1940, la St. Petersburg, Brodski avea să fie arestat şi judecat pe 18 februarie 1964 pentru parazitism social. Condamnat la cinci ani de muncă silnică în nordul Rusiei, Brodski este eliberat după 18 luni de detenție în urma intervenției  unor importante personalităţi culturale europene – inclusiv a lui Jean Paul Sartre.

Nota bene! Un spectacol recomadat celor care sunt in cautare de idei, ci nu de actiune.

marmura-2

bulandra1_5D_081

Câteva pasaje din piesă

Vreau într-adevăr să mă asemăn Timpului. Adică ritmului său. Fiindcă nu sînt poet şi nu pot crea un ritm nou… Singurul lucru pe care aş vrea să-l încerc este să-mi fac existenţa un pic mai monotonă. Mai puţin melodramatică. Mai pe şleau – să dorm cît mai mult. Opt ore de somn, şaisprezece de veghe – această versiune a Timpului o cunosc deja.. Mă gîndesc că ar putea fi modificată”.

O modalitate de a evada, Publius, se găseşte întotdeauna. Dar o modalitate de a rămîne… De fapt ce demonstrează o evadare? Că sistemul e imperfect. Acum, bineînţeles, ţie asta îţi convine. Fiindcă tu, Publius – ghici cine eşti? – iartă-mă că trebuie să-ţi spun, eşti un barbar. Fiindcă pentru tine Pretorul e un duşman, Turnul o temniţă. Pentru mine în schimb primul e un nimeni, iar al doilea un nimic. Numai că ei – nimeni şi nimic – trebuie să fie perfecţi. Unde mi-e somniferul?

Preturi bilete
Cat. Premium – 60 ron
Cat.I – 40 ron
Cat. a II-a – 20 ron
Locatie Teatrul Bulandra, Bucuresti.

Diseară ne vedem în stradă. Neam săturat.

protest_5-465x390

Dragă PSD,

Hai să ne lămurim asupra unui lucru – Atacul la statul de drept din România, țara noastră, a tuturor, de azi-noapte, nu va avea nicio soartă de izbândă, nici acum, nici mai târziu! Asta să știi sigur. Cum oare ți-ai imaginat tu că o să scapi basma curată din toată afacerea asta, n-am să înțeleg niciodată.

Vezi tu – faptele tale de azi-noapte, nu arată altceva decât că ești un partid fragil. Nu poți să adopți o Ordonanta de urgenta, prin care să modifici codurile penale, să faci toate demersurile publicării ei în Monitorul Oficial, la ora 1 noaptea, și să crezi că astrele se vor alinia în favoarea ta.

Greșit. Tare gresit, dragă PSD.

Ti-ai băut ceaiul de la miezul noptii, în liniște și în neștiință pentru ce o să urmeze, rânjind cu nesaț în fața televizorului. E prea mult şi prea periculos pentru a te lăsa în pace, dragă Dragnea, aaa…,pardon, dragă PSD.

Știi? Serile trecute am cam fost 90.000 de oameni în stradă în toată țara.

90.000 oameni de bun-simț, pe care tu i-ai ignorat cu desăvârșire și de la care ai avut pretentia sa-și plece grumazul în fața ta și să-ți accepte mizeriile.

Diseară ne vedem din nou în stradă. #Neam săturat.

Semnat,

Generația cu Protestul de Gât.


O formă atât de rară de cancer aduce cu sine și un adversar pe măsură. Donează pentru Robert Cadar!

Sus, pe Varful Tampa Credit photo: Robert Cadar

Scrisul si pasiunile unui om dezvaluie caractere și leagă prietenii, fie ele chiar și virtuale. Transformă stări în sentimente reale și pune piatră de temelie acolo unde nu te-ai fi așteptat niciodată. Ceea ce simțim în legătură cu oamenii din viața noastra e adevărat. Conexiunile mentale și sufletești dintre oameni chiar există, iar scrisul nu face altceva decât să faciliteze interacțiunile dintre noi.

Pe Robert Cadar nu l-am cunoscut însă niciodată personal. Straniu lucru nu-i așa? Să nu cunoști un om de-adevaratelea și totuși să ai impresia că stii totul despre el. :).

Ne-am intersectat cumva, o dată la un eveniment de breaslă și de atunci am rămas atașată de blogul lui, un blog care mi-a surescitat interesul pentru natură și sport, pentru pasiuni și oameni. Așa aș spune azi, după ce anul trecut l-am tot citit pe Robert și l-am admirat în fiecare zi pentru energia de care dă dovada, pentru fotografiile de-a dreptul fantastice de pe Vârful Tampa și din împrejurimile Brașovului.

Dacă aș fi măcar pentru o zi Dumnezeu, l-aș premia pe Robert pentru voința și determinare. În primul rând pentru determinarea cu care se dedică lucrurilor frumoase și pozitive și pentru determinarea înnăscută de a le respinge pe cele rele, și apoi pentru lupta absolut fantastică pe care o duce din luna decembrie, cu una dintre cele mai neprietenoase boli de pe fata pământului- cancerul.

Pentru cei care nu știu, Robert e unul dintre cei mai activi oameni din câți cunosc – aleargă la maratoanele montane, practică ciclismul, e voluntar la Fundația Rafael din Codlea și plantează copacei pentru noi toți. :) N-ai fi zis niciodată că un astfel de om poate întâmpina probleme de sănătate, nu-i așa? Și totuși s-a întâmplat. Într-o oarecare măsură, așa cum spune chiar el, alergarea montana l-a ajutat să ajungă totuși cu bine până aici.

Boala lui Robert a evoluat în liniște și fără simptome. Și asta mă enervează cel mai tare. Ca vine mereu pe nepusă masă, sfidătoare, gata oricând să ne arate cât de fragili suntem. Dar poate că nu suntem chiar atât de fragili. Poate ca unii dintre noi stam bravi în  fața sorții și ne luptăm ca să dovedim întocmai contrariul. Cineva trebuie să o facă.

Robert s-a operat la Cluj la o clinică privată. A avut noroc de-un medic bun și o clinica bună, care i-au mai atenuat din necunoscute. Operatia de extirpare a tumorii care i-a afectat gâtul și maxilarul a durat aproape 8 ore. Opt ore de neliniște pentru cei dragi. Vă puteti imagina ce înseamna opt ore pe masa de operatie? Eu am stat odată 3 ore în sala de așteptare și mi s-a părut o eternitate.

Ceea ce stie deja Robert, însă, este că o forma rară de cancer, precum cea de care suferă, aduce odata cu ea și un adversar pe masură. Un Robert Cadar. Un Maratonist, un om pentru care o armată de oameni optimiști e gata oricând să organizeze maratoane în scopuri caritabile, să se roage și să-i transmită toate gândurile bune.

De aici inainte, însă, Robert are nevoie si de ajutor financiar pentru a putea trece cu bine si peste  etapa care urmează – tratamentul costisitor. Au sărit mulți oameni în ajutor, dar oare cum ar fi să fim și mai mulți? Să ne adunam aici toate forțele și să facem în așa fel încât grija financiară să dispară? Mulți, muuulți, într-atât de mulți încât boala să se sperie și să plece în treaba ei? Oare cum ar fi?

DONEAZA PENTRU ROBERT

        Cadar Robert Daniel – conturi deschise la BCR Codlea, Brasov

  • Cont LEI – RO20RNCB0054105268050001
  • Cont EUR – RO68RNCB0054105268050010
  • (Cod SWIFT: RNCBROBU)

Amintiri pentru o viață pe Muntele Olimp, Vârful Mytikas (2918m)

Varful Mytikas - vedere dinspre Varful Skala.

Vârful Mytikas – vedere dinspre Vârful Skala.

Spontaneitatea aduce cu sine cele mai frumoase amintiri. Iar amintirile datorate spontaneitătii au locul lor de cinste. Nu-i ușor să rămâi cu picioarele pe pământ, mai ales când, prietenii tâi îți susțin visurile și aleg să vină cu tine la plimbare, spre cel mai înalt munte din Grecia – Vârful Mytikas. (2918m). Vârful Mytikas, cel mai înalt munte din Grecia, și cel de-al doilea cel mai înalt vârf din Balcani, este de departe, cel mai spectaculos și mai controversat vârf din Antichitate și până în zilele noastre.

De la București la Litochoro, destinatia finală, de unde aveam să pornim ascensiunea spre Muntele Olimp, am facut exact 11 ore cu masina personală, cu tot cu opriri.

Litochoro, un orașel de munte vesel și curat, a dezvoltat de-alungul timpului un caracter turistic destul de pronunțat. Nici n-am încercat să găsim cazare aici, era plin ochi de turiști cu rucsace în spinare și bocanci de munte. Dacă vrei sa râmâi aici peste noapte, îți recomand să-ți faci rezervare din timp si să-ti aloci un buget generos, cu mult peste 50 de euro. Sunt puține hoteluri decente, iar pensiunile au deja clienții lor fideli.

Opțiunea noastră pentru prima noapte de vacanta a fost camping-ul Olympos Beach, un camping exact pe malul marii, foarte bine organizat și surprinzator de curat. De dimineata, ai ocazia sa vezi Muntele Olimp de jos în toata măreția lui.

Planificare traseu

Ziua 1 : Pronia (1050 m) – Refugiul A (Spilios Agapitos) (2100 m): 3 h

Ziua 2 : Refugiul A – Vf. Mytikas (2917 m): 3 h 30

       Vf. Mytikas – Refugiul A – Prionia: 5 h 30

       Marcaj: E4 (romb galben)

       Diferenţă totală nivel: + 1900 m, – 1900 m.

       Surse apă: Prionia (izvor amenajat), Refugiul A – Apa Imbuteliata

Harta inaltimilor din Olimp

Echipamentul minim necesar:

  • Trusa medicală, crema protecție solară
  • Frontală
  • Rucsac maxim 40
  • Ham+carabin
  • Bețe trekkin
  • Casca alpinism (optional)
  • Ochelari soare
  • Cagulă
  • Mănusi
  • Geaca si pantaloni
  • Bocanci

 

 

Ziua 1 : Prionia (1050 m) – Refugiul A (Spilios Agapitos) (2100 m): 3 h

Noi am împărtit traseul în două zile, cât să avem timp să admiram privelistile și să ne bucurăm de natura. Muntele Olimp e o rezervație naturală care cuprinde o suprafață totala de 4000 mp și poate fi străbătuta pe mai multe trasee, bine marcate, și chiar bine întreținute.

Cel mai cunoscut traseu spre vârf si de altfel, cel mai cunoscut de toți turistii străini este marcat cu E4 si începe din Litochoro.

Primii 19 km i-am traversat cu masina personala prin pădure, pe serpentine cam abrupte pentru placul meu. Am fi putut parcurge acesti 19 kilometri si pe jos, prin defileul Canionului Enipeas, însă n-am avut suficient timp. Drumul e spectaculos, cu vegetație elenară si privelițti care-ți taie respiratia. Cu toate acestea, am încercat să rămân la locul meu și să nu privesc prea mult prin parbrizul mașinii. Dacă nu ești genul care rezistă la astfel de tentații, poate ar fi indicat să lasi pe altcineva să conducă.

Am ajuns la Cabana Prionia in 30 de minute, un loc întesat de turisti, dominat de o parcare destul de mare, cu multe masini, chiar prea multe pe alocuri. Aici ne-am echipat corespunzător și am inceput ascensiunea. Planul nostru însă a fost să ajungem la Refugiul A (2100m) până la ora 16.00 și să petrecem acolo câteva ore cu ceilalți oaspeti pe care i-am putea găsi la cabană :)

Cum e traseul de la Cabana Prionia până la Refugiul A?

Din Prionia pana la Refugiul A (Spilios Agapitos) am făcut exact 3 ore si jumatate. Trei ore și jumătate în ascensiune pe Muntele Olimp nu se compară  cu niciun munte pe care am fost până acum. În ciuda tuturor review-urilor citite, care spuneau ca traseul este foarte usor, și că poate fi parcurs cu ușurinta și de către copii, noi ne-am întâlnit cu un traseu destul de greu, un traseu care a inclus un efort susținut si hidratare corespunzatoare. E adevărat ca ne-am intâlnit și cu ceva copii – însa toti erau cărați în spate de părintii lor. :)

Traseul îți solicita toți muschii pe care-i ai, si chiar si pe cei despre care, nu credeai ca i-ai avut vreodată. Prima porțiune a însemnat o serpuire la deal si la vale, prin pădure, o pădure destul de rară, cu poteci bine bătătorite de catre turisti. Nimic deosebit. Doar copaci impunători si vegetatie cât curprinde, de ambele sensuri de mers. Însă, în cea de-a doua parte a traseului, urcarea a devenit mult mai serioasă, cu  respiratie îngreunată. Dacă nu te hidratezi cum trebuie înainte si n-ai pic de ciocolată la tine, pregătește-te psihic pentru pauze mai lungi, care-ți vor lungi traseul cu cel putin 1 oră. Apropo, pe Olimp cresc peste 20 de specii de plante unicat in lume. Aici si doar aici. Ai ce admira si crede-mă pe cuvant – nici măcar nu e necesar să le cunosti pe toate. :)

Varful Mytikas, vedere de pe traseul pana la Refugiul A.

Varful Mytikas, vedere de pe traseul pana la Refugiul A.

Marea Egee, văzută de pe culmi, anulează însă, tot efortul depus și te impinge, parcă, de la spate să o vezi de la înăltimi și mai mari. Știi că oricât de obosit ai fi, si oricât de tare te-ar deranja soarele puternic, vântul și bătăturile din bocanci, vei continua să mergi mai departe. Lecția perseverenței e o lecție, pe care ți-o dă negresit masivul din Olimp.

La refugiul A am ajuns exact la ora propusă. La ora 16.00, pe munte, soarele nu mai avea putere să ne deranjeze, așa că ne-am așezat muți de uimire la o masă cu un ceai dinainte, si am admirat priveliștea incredibilă.

 

Marea Egee - vazuta de la terasa Refugiului A.

Marea Egee – văzută de la terasa Refugiului A.

14324398_10154084620178843_1521217399873916961_o


Unde am înnoptat?

14324405_10154084623878843_5504127343060570423_oNe-am petrecut noaptea la Refugiul A, într-o cameră cu alte 15 persoane. Am reușit să rezervam ca prin minune ultimele două paturi prin telefon, așa ca am fost multumiti până peste măsura. Patul ne-a costat 15 euro/persoana. Olimpul nu e foarte prietenos cu spațiile de cazare iar camparea la intamplare este strict interzisa. Și oricum ar fi – nu vrei să stai la cort nici vara, cam atât de frig poate fi aici după ce apune soarele.

Refugiul A numără în total 110 locuri de dormit in dormitoare comune, două spații pentru masă, un mini-restaurant (unde se găteste frecvent tocană de miel, paste cu bulion si supă caldă cu taitei) o baie la subsol (deschisa doar noaptea, dimineata 2 ore si seara 2 ore) si o zona de checkin, foarte bine organizata cu dulapioare pentru bagajele turiștilor. Dacă aveti de gând să le faceti o vizită în curând, trebuie să știti că aveti nevoie de slapi, intrucât nu veti fi lăsati sa intrati cu bocancii din pădure în cabană. Nu au personal care să facă curat zilnic, așa că e o idee foarte bună. Nu uitati nici de sacul de dormit si nici de frontală. Lumina se stinge la ora 22.00 seara si se aprinde din oficiu la ora 05.00 dimineața. Conditiile sunt oricum net superioare celor intalnite la noi în țară.

Locatia, asa cm va imaginatț, este destul de simplă, curată si vizitată de tot felul de oameni, majoritatea iubitori de natură și de munte. Dacă ești din fire vorbăret, poti pleca de acolo cu ceva prieteni. Noi ne-am împrietenit la masă cu un polonez, foarte simpatic, care se împrietenise la rândul lui cu un turc, student la medicina. Și de aici n-a fost decât poveste și bere turnată în pahare. :). Astfel de momente îți rămân în suflet pentru o viata întreagă.

Ziua 2 : Refugiul A – Vf. Mytikas (2917 m): 3 h 30

Dimineata, cum vă spuneam a început la ora 5 fix. Atunci s-au auzit fosnind primii saci de dormit. M-am ridicat imediat, ca prin minune și am pornit spre terasaă, cu o cana de cafea în mâna. Niciodata, dimineata nu fu mai frumoasa si mai merituoasa, :). Asta stiu sigur.

Rasarit de soare vazut de pe terasa Refugiului A, Muntele Olimp.

Rasărit de soare văzut de pe terasa Refugiului A, Muntele Olimp.

14379988_10154084648558843_1485703851897083827_o

Am început ascensiunea spre Vârf la ora 7 fix. Teoretic ne așteapta un traseu de 3-3,5 ore. Planul nostru a fost să ajungem pe vârf în maxim 3 ore și să revenim în Litochoro până la ora 19.00. 

Încet-încet, în maxim 30 de minute, peisajul se schimbă. Vegetaţia cedează locul grohotişului, iar Varful Mytikas se arată în toată splendoara lui, luminata de vânt și soare cu dinți. Din când în când, norii devin tot una cu noi.

Am ajuns pe Vârful Skala undeva în jurul orei 10.00, după un urcuş sustinut, întrerupt doar de pozele de rigoare şi de pauzele corespunzatoare hidratarii. Panorama care ți se deschide în fata ochilor anulează din nou bătăturile din bocanci și respirația îngreunată. 

De aici, turiștii se grupează practic în două tabere – cei care aleg să se îndrepte către Varful Skolio (2918) si cei care aleg să se îndrepte spre Vârful Mytikas (2917 m), vedeta Olimpului. 

14310461_10154084706463843_1670437432295948103_o

Vârful Mytikas

 

Varful Mytikas in ceata

Varful Mytikas în ceață văzut de pe Vârful Skala.

Nașul sau Acul, după alte surse, nu se află la mai mult de 45 de minute de vârful Skala, însă drumul până la aceasta se face traversând un culoar stâncos destul de dificil şi de periculos, mai ales dacă nu exista vizibilitate deplină, e ceață, plouă sau ninge. Culoarul denumit și Kaki Skala, adică Scara Iadului, presupune atentie la fiecare pas și chiar ham+carabin. Nici nu mai pomenesc de alte lucuri absolut obligatorii – cum ar fi bocancii.

După ce am stat 10 minute și am admirat Varful Mytikas, impunător și suficient de aproape cât să te lase mut de uimire chiar și de aici, am coborat puțin spre hău, să vad cum stau lucrurile pe traseu. Începuseră să se adune norii, ceața era din ce în ce mai densă și pietrele îmi cam alunecau de sub picioare. Am făcut câtiva pași până când mi-am dat seama că, dacă nu ma concentrez suficient sunt șanse mari să mă rănesc. ”Traseul implică scrambling, deci nu vreau sa fiu acolo dacă plouă, mi-am zis”. :) Si am decis să mă întorc.

Mulţi turisti aleg să se opreasca aici sau să pornească spre vârful Skolio, atunci când nu e vreme bună. Și până la urma așa am decis și noi.

Ne întoarcem și pornim la drum spre Vârful Skolio. Siguranța înainte de toate. Recunosc că am privit cu jind la cei care se întorceau dinspre vârf, însă muntele nu te lasă să faci întotdeauna ce vrei tu. Mi-am promis ca voi reveni, și ne-am îndreptat spre Vârful Skolio, unde ne-am odihnit și ne-am pregătit psihic pentru cele 5 ore și jumătate de coborâre până la Cabana Prionia. :)14352097_10154084668163843_5100611008311245505_o

 


Little Summer Journey II – sau cum au plecat doi brașoveni în plimbare cu caiacul pe Dunăre

14046107_321895814818604_8680229289314989989_n

Am fost mereu geloasă pe aventurieri. Pe genul acela de oameni în stare să-și vânda sufletul pentru o urcare pe munte în weekend, un pescuit pe-un lac pustiu în mjlocul săptămânii,  sau mai rău – pe  o traversare cu caiacul pe Dunăre, dinspre Germania spre România.

Atât de geloasă, încât le-am urmărit din umbra fiecare mișcare pe care au făcut-o, fără ca ei să știe. Si m-am imaginat mereu în locul lor, știind că într-o bună zi, am să-mi pun bocancii în picioare și cortul în spinare, si-am să plec în lume fericită. Măcar pentru o vară.

Marius Strătila și Andrei Bejan sunt doi tineri de excepție. Doi tineri pe care-i vrei în prejma ta când urci pe munte, sau când te arunci în van de pe stancile de la Tyulenevo în mare. Pe de-o parte pentru că ei vor avea întotdeauna mai mult curaj ca tine, și pe de altă parte pentru că te vor propulsa și pe tine exact acolo unde trebuie – în miezul problemei.

Doi tineri, atașati de natura și de sport, care și-au unit ambițiile și și-au pus în minte un singur lucru – să traverseze Dunărea vâslind, dinspre Germania spre România. Și au și reușit.

13872922_265835993796620_4030321012930043299_n

Marius Strătilă si Andrei Bejan au plecat deja de mai bine de 1 lună pe apă și au admirat până acum din caiac 6 țări, printre care Germania, țara de unde au și plecat, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia și alte 4 patru capitale aferente – Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad. Le-au mai rămas doar Bulgaria și România. Au vizitat catedrale, au făcut sesiuni foto pe Dunăre, au admirat apusul si răsăritul, s-au lăsat piscați de tânțari si alte insecte urâte, au cunoscut oameni de toate felurile, ba chiar au fost și arestați, după ce poliția i-a suspectat ca ar putea fi imigranți din cauza pielii bronzate.

Cel mai probabil că, chiar acum, dorm istoviți, în ciuda mea, pe undeva prin Serbia, într-un cort umed, direct pe izopren, după o zi în care au vâslit încontinuu și-au mâncat mere în ploaie.

Little summer journey II – asa și-au intitulat acești băieți aventura cu caiacul pe Dunăre, după ce în 2014, au ajuns, tot împreună, pe Vârful Ararat (5167m) , din Turcia, cu bicicletele. De-alungul timpului, cei doi s-au înhămat la mai multe aventuri asemănătoare – o ascensiune pe Mont Blanc, la 4808 m, o ascensune pe El Teide/Teneride, (3714m) sau un trekking cu bicicleta din Brașov până în Italia.

Ca să-și urmeze visul baieții au făcut rost și de sponsori – ca să înțelegeți cum stau lucrurile când ești mânat de dorința de a-ți depăși propriile limite și de a te aventura până la capăt. Mai mult nu spun. Te las pe tine să tragi concluziile.

Dacă ai de gând să-i cunoști sau dacă reprezinți vreun brand și îi poți susține în aventurile lor viitoare, (cu siguranță deja planificate)  îți las aici pagina lor de Facebook. – Little summer journey II.

Dacă ești la fel de gelos ca mine pe aventurieri o să-ți placă ce găsești. :)

Vă las mai jos câteva fotografii cu locurile pe care le-au colindat cei doi, asta așa, ca să vă amărâți.

In rest – concediu însprâncenat! 😉

13939519_274212379625648_38309371121845814_n

13680806_268116020235284_1880430165478627887_n

13880194_271993733180846_3084844308888131299_n14068128_277906722589547_95097043621715281_n

13654286_268116150235271_6468406199130296060_n13887084_274212652958954_7235942200644559499_n  14054946_277906985922854_7270682264256577108_n  13882529_317209295287256_2208139012120805834_n

 14095780_277906755922877_2706079290838187483_n

13754630_264571760589710_4447021359398252532_n


Ce mai vizităm în weekend – Canionul 7 Scări, un loc care n-are nevoie în mod clar de Instagram

Drumul spre Cascada şi Canionul 7 scări

Dac-ar fi după mine, Canionul 7 Scări din Brașov ar fi de departe, una dintre cele 7 minuni ale lumii, așezată cu încredere lângă Marea Piramida din Gizeh, Colosul din Rhodos sau Statuia lui Zeus din Olympia. Îmi permit, desigur, să exagerez putin, însă credeți-mă pe cuvânt când vă spun că locul uimește și amutește deopotrivă majoritatea oamenilor care au ajuns să-l viziteze.

De departe unul dintre cele mai frumoase spectacole ale naturii, Canionul 7 Scări se califică ca destinație de vară, exclusiv pentru cei care îndrăgesc natura, au măcar o pereche de bocanci de munte la purtător și nu se dau înlături de la aventurile în gașcă. (adică știu să-ntindă mână după celălalt și să-l ajute la nevoie).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Câte ceva despre locație

Aflat în vestul munților Piatra Mare, judetul Brasov, Canionul 7 Scări este un defileu format din calcare jurasice, are 160 de metri lungime și o diferență de nivel de 58 de metri. Denumirea i se trage de la cele 7 scari care trebuiesc traversate pentru a ajunge pe drumul spre Masivul Piatra Mare. După ani de zile în care scările erau subrede, începând cu anul 2014, locul a fost total restaurat, astfel încât te poți bucura în liniște de priveliștea spectaculoasă.

Drumul spre Cascadă şi Canionul 7 scări

Așa cum probabil vă imaginați, accesul spre Canion nu-i chiar atât de ușor, adică nu ajungi la locul faptei direct cu mașina, însă nu-i nici chiar atât de greu, de vreme ce eu, ori de câte ori am fost, am văzut o grămadă de oameni cu odraslele după ei.

Dacă veniți cu masina dinspre Bucuresti, accesul se face din localitatea Timişul de Jos, situată la aproximativ 10 km de Braşov. Veti da cu ochii de un drum forestier care șerpuiește frumos spre pădure. Există o parcare special amenajată pentru turiști, așa că nu trebuie să vă faceți griji pentru mașină.

De evitat totuși weekendurile pline de brașoveni, care vin aici la iarbă verde în gașcă și populează toată zona, inclusiv parcarea.

Traseul spre canion are marcaj cu bandă galbenă și durează aproximativ 1 ora, chiar si pentru cel mai leneș dintre voi. Pe drum s-au amenajat multe locuri și podete în care vă puteti odihni, așa că nu trebuie să vă faceți probleme dacă n-ați mai făcut de ceva vreme sport.

Încălțările antiderapante sunt însă obligatorii – terenul e destul de alunecos (mai ales după ploaie) iar pe drum veți întâlni frecvente rădăcini de copac. N-aș vrea să ne întâlnim pe-acolo și să vă văd în slapi, sandale sau încăltăminte cu talpă subțire.

În plus, recomandarea mea ar fi să aveti cu voi măcar un hanorac sau/și o pelerină subțire de ploaie, întrucât, inclusiv vara, în canion temperaturile sunt scăzute și oricând ar putea începe ploaia. Pelerina vă poate fi de folos în canion, unde veți avea parte de multi picuri, chiar și dacă nu plouă. De asemenea, sfatul meu calduros ar fi să urcati scarile cu ambele maini libere și nu – să nu vă opriți pe scara (mai ales pe cea mai lungă) pentru nicio fotografie de Facebook.

E mai sănătos asa. Luați aminte. 😉

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru a putea trece prin canion, de-alungul timpului au fost amenajate şapte scări. Cea mai lungă are 14,5 metri, iar urcarea ei v-ar putea șterpeli puțin curajul dacă nu sunteți hotărâti să o traversati. Fără doar si poate, scara este întotdeauna udă, așa că aveți grijă pe unde puneți piciorul și mai ales cu ce sunteți încălțați. Simt nevoia să repet asta pentru că am văzut de prea multe ori, tot felul de accidente la fața locului a căror protagoniști purtau șlapi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ce trasee turistice puteți face în zona canionului

Dacă tot ajungeți în zonă, puteți să vă continuați aventura pe unul din traselele care duc spre masivul Piatra Mare, cum ar fi:

  • Canionul “7 Scări” – varianta de ocolire prin Prăpastia Ursilor (marcaj: triunghi albastru; durata: 30 minute; grad de dificultate: medie);
  • Cabana Dâmbu Morii – Cascada cu apă vie – Canionul “7 Scari” – Cabana Piatra Mare (marcaj: bandă galbenă; durata: 3 ore; grad de dificultate: dificil);
  • Drumul “familiar” de la Cabana Dâmbu Morii – Prapastia Ursilor – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare (marcaj: banda rosie; durata: 4 ore; grad de dificultate: usor).

Program de vizitare și tarife

Puteți vizita Canionul “7 Scări” oricând, între orele 10.00 si 18.00, însă nu și în zilele în care plouă cu bulbuci. Dacă sunt precipitații abundente există riscul să vă-ntâlniți față în față cu viitura.

Când eram mică, undeva la vreo 15 ani, țin minte că am prins o ploaie cu bulbuci pe traseu, și neavând pelerine cu noi am fost nevoiți să ne adăpostim la refugiu, unde am stat vreo 3 ore până a încetat vijelia. Astăzi, acelasi refugiu s-a tranformat într-o căbănuță, unde se plătește zilnic taxa pentru vizita în canion.

Tariful perceput pentru o vizită în canion este de 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii, elevi si studenti. În cazul grupurilor organizate, formate din minim zece persoane, adulții platesc mai puțin, adică 5 lei intrarea, iar copiii, elevii sau studentii – 2 lei. Toate grupurile sunt însoțite de ghid.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Zona nu este lipsită de pericole, aşa că salvamontiştii îi avertizează pe turişti că este foarte important să fie echipaţi pentru o ascensiune pe munte, nu pentru plimbare în oraş. „Echipamentul necesar mersului pe munte: ăsta este primul lucru de care trebuie să ţină cont (turistul), pentru că este siguranţa vieţii lui de fapt în pericol. S-au întâmplat foarte multe accidente cu turiştii în adidaşi”, spune Adrian Olteanu, reprezentant al Serviciului Public Salvamont Braşov.

Cea mai mare instalație de tiroliene din România

Pentru doar 50 de lei de persoana, puteți parcurge traseul înapoi spre casă cu tiroliana. Traseul începe imediat în apropierea canionului și are ca punct de sosire Popasul Șipoaia. Diferența de nivel între cele două puncte este de 300 m. Cel mai lung segment de tiroliană are circa 300 m, iar cel mai scurt 47 m (60 m după alte surse). Experiența este de-a dreptul fascinantă având în vedere că te dai pe cea mai mare instalație de tiroliene din România. :)

 


Scrisori călătoare în tramvai

IMG_5843

Există viață chiar și după era Internetului. Și pasiune pentru scrisorile caligrafice in detrimentul mesajelelor virtuale. Iar acest lucru ni-l arată cu mândrie două fete deosebite, Loredana și Cristina, care și-au construit un business exact din crezul lor pentru lucrurile frumoase.

Ultima oară când am scris o scrisoare de mână cuiva s-a întâmplat anul trecut in toamnă. Poate nu degeaba, fetele de la Livrezdragoste.ro mi-au trimis astăzi un comunicat de presă în care m-au anunțat de noua lor inițiativă. Știau că n-am să rezist, că mă voi bucura sincer de o astfel de veste și că mai mult, voi si scrie despre ea. Recunosc, îmi plac scrisorile.

Dacă și ție îți plac lasă-te surprins, marți, 28 iunie, începând cu ora 08.00 în tramvai! :)

După succesul celor 2 ediții de la metrou și tren, unde călătorii au fost surprinși de 1600 de scrisori caligrafice cu mesaje motivaționale, inițiativa socială continuă în alt mijloc de transport în comun: tramvaiul din București.

Marți 28 iunie, la ora 8.00, pasagerii tramvaiului nr.1 vor avea parte de o surpriză: 300 de epistole cu sigiliu și decorate cu tricolorul se vor regăsi, atât pe scaune, cât și pe fereste, cu scopul de a le aduce un zâmbet și de a le reaminti de lucrurile simple.

Plecarea se va face din Depoul Dudeşti (Calea Dudești, 184) urmând traseul: Calea Dudeşti, Şos. Mihai Bravu, Şos. Ştefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Şos. Nicolae Titulescu, Pasajul Basarab, Bd. General Vasile Milea, Bd. Timişoara, Str. Progresului, Str. Constantin Istrati, Şos. Viilor, cap de linie Şura Mare.  De asemenea, fiecare destinatar este încurajat, fie să păstreze scrisoarea, fie să ducă bucuria către un alt călător.

*Inițiativa aparține ONG-ului Arta nu mușcă cu proiectul ”Livrez Dragoste”, în parteneriat cu RATB.


O amintire de câteva zile

eiffel-tower-351492_1280

Amintirile mele sunt cioburi din sticlă. Mă feresc de colțurile lor de câte ori am ocazia. Uneori trec pe lângă ele fluierând copilăroasă, fără să-mi dau seama cât de tare m-ar putea răni. Alteori le privesc ore în sir cu nostalgie, schițând zâmbete triste și vesele, de toate culorile și nonculorile.

Le ating cu grijă, neîndrăznind să le rostesc povestea. Sunt aspre, dure și dulci, aprige, cuminți, harnice, artăgoase și deosebite, înghesuite și  risipite, amare, prăfuite și lustruite. De curând, privesc cu îndârjire către o singură amintire. O amintire de câteva zile. Un ciob de sticlă cu zâmbetul cât un ocean. Cu sufletul  sensibil ca o alge. Optimist. Inamorat.

Am trecut de multe ori unul pe lângă celălalt, copilărindu-ne și veselindu-ne la soare. Zâmbetul lui e oglinda mea. Și e darnic din cale-afară. Îmi aduce raze de soare de ici, de colo și mi le întinde duios pe litere în fiecare zi. Cred că are și-un frate geamăn; pentru că i se înmulțesc gesturile de tandrețe cu fiecare secundă.

p.s Mi-am amintit de vata de zahăr pe băț. Când eram mică o împărțeam cu toti cei care îmi erau dragi.’’ Vrei vată de zahăr pe băț?’’

Te pun în buzunar și plec. Mă întregești.

The best thing about me is you. 


Cireașa amară

13_28

Exiști fără să știi că te iubesc. Că te-am găsit. Ești aici, parte vibrantă din mine. Atingi clapele pianului tacit, cu mintea, sprijinindu-ți capul în palmele de artist, asemenea ‘’Gânditorului’’lui Brancuși. Ești propria ta muza într-un spatiu  ireal. Te observ gesticulând agitat peste mine, prin mine, cu mine. Mă surprinzi adesea cu pleopele perfect întinse, așteptând cu nerăbdare să  te sarut. Când te saturi de privit, zâmbești silentios, lăsându-mă să mă alint pe lângă tine și să-ți râd colorat în nas.

Știi că uneori îmi vine să apăs cu vitejie pe el, imaginându-mi că pot declanșa voluntar un start de săruturi pasionale? Alteori, când mi-e foarte drag de tine, mi te imaginez ca pe un preșcolar așezat în fata pianului, pierdut și chinuit printre note muzicale, mofturos, privind pe geam nostalgic. Atunci mă îndrăgostesc de tine, ’’copil sensibil de pian’’ si-mi vine să-l invoc pe Mozart în speranța că aș putea complota cu el și as reusi performanța de a te face să te îndrăgostești de mine.

Știi că ești ca o cireasa novice în tainele amorului? O cireasă pasională, vișinie, perfect rotundă. O cireasa amară, princiară, atemporală. O cireasă a cărei mireasmă îmi preschimbă saliva obișnuită in leac pentru durere.

De două săptămâni, pe noptieră țin un bol cu zahăr în care te învârt în fiecare seară negreșit. Te rotesc alintată de codiță, te imbib în zahăr, apoi te admir narativă și te savurez din privire cu poftă. Deodată îmi simt vesele papilele gustative, care te recunosc și te încorsetează negreșit în sufletu-mi mic. Am făcut din zahăr o virtute din dorința de a progresa alături de tine. Nu, nu scriu despre tine. Scriu despre ceea ce simt despre tine, întru noi.

Iubitule, cât de pretențioasă e o cireașă amăruie?

Mă gândeam să te imbib în atât de mult zahăr, încât să te transformi peste timp în dulceață și mai apoi să te servesc cu ceai dimineața. În ciuda miturilor ancestrale, să știi că sunt statornică în dorințe.

Iubitule, tu știi ce e fericirea? Aproape că m-aș hazarda să-ți spun că fericirea mea stă în zaharisirea unei cireșe amare cu propriul meu îndulcitor nativ.