Little Summer Journey II – sau cum au plecat doi brașoveni în plimbare cu caiacul pe Dunăre

14046107_321895814818604_8680229289314989989_n

Am fost mereu geloasă pe aventurieri. Pe genul acela de oameni în stare să-și vânda sufletul pentru o urcare pe munte în weekend, un pescuit pe-un lac pustiu în mjlocul săptămânii,  sau mai rău – pe  o traversare cu caiacul pe Dunăre, dinspre Germania spre România.

Atât de geloasă, încât le-am urmărit din umbra fiecare mișcare pe care au făcut-o, fără ca ei să știe. Si m-am imaginat mereu în locul lor, știind că într-o bună zi, am să-mi pun bocancii în picioare și cortul în spinare, si-am să plec în lume fericită. Măcar pentru o vară.

Marius Strătila și Andrei Bejan sunt doi tineri de excepție. Doi tineri pe care-i vrei în prejma ta când urci pe munte, sau când te arunci în van de pe stancile de la Tyulenevo în mare. Pe de-o parte pentru că ei vor avea întotdeauna mai mult curaj ca tine, și pe de altă parte pentru că te vor propulsa și pe tine exact acolo unde trebuie – în miezul problemei.

Doi tineri, atașati de natura și de sport, care și-au unit ambițiile și și-au pus în minte un singur lucru – să traverseze Dunărea vâslind, dinspre Germania spre România. Și au și reușit.

13872922_265835993796620_4030321012930043299_n

Marius Strătilă si Andrei Bejan au plecat deja de mai bine de 1 lună pe apă și au admirat până acum din caiac 6 țări, printre care Germania, țara de unde au și plecat, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia și alte 4 patru capitale aferente – Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad. Le-au mai rămas doar Bulgaria și România. Au vizitat catedrale, au făcut sesiuni foto pe Dunăre, au admirat apusul si răsăritul, s-au lăsat piscați de tânțari si alte insecte urâte, au cunoscut oameni de toate felurile, ba chiar au fost și arestați, după ce poliția i-a suspectat ca ar putea fi imigranți din cauza pielii bronzate.

Cel mai probabil că, chiar acum, dorm istoviți, în ciuda mea, pe undeva prin Serbia, într-un cort umed, direct pe izopren, după o zi în care au vâslit încontinuu și-au mâncat mere în ploaie.

Little summer journey II – asa și-au intitulat acești băieți aventura cu caiacul pe Dunăre, după ce în 2014, au ajuns, tot împreună, pe Vârful Ararat (5167m) , din Turcia, cu bicicletele. De-alungul timpului, cei doi s-au înhămat la mai multe aventuri asemănătoare – o ascensiune pe Mont Blanc, la 4808 m, o ascensune pe El Teide/Teneride, (3714m) sau un trekking cu bicicleta din Brașov până în Italia.

Ca să-și urmeze visul baieții au făcut rost și de sponsori – ca să înțelegeți cum stau lucrurile când ești mânat de dorința de a-ți depăși propriile limite și de a te aventura până la capăt. Mai mult nu spun. Te las pe tine să tragi concluziile.

Dacă ai de gând să-i cunoști sau dacă reprezinți vreun brand și îi poți susține în aventurile lor viitoare, (cu siguranță deja planificate)  îți las aici pagina lor de Facebook. – Little summer journey II.

Dacă ești la fel de gelos ca mine pe aventurieri o să-ți placă ce găsești. :)

Vă las mai jos câteva fotografii cu locurile pe care le-au colindat cei doi, asta așa, ca să vă amărâți.

In rest – concediu însprâncenat! 😉

13939519_274212379625648_38309371121845814_n

13680806_268116020235284_1880430165478627887_n

13880194_271993733180846_3084844308888131299_n14068128_277906722589547_95097043621715281_n

13654286_268116150235271_6468406199130296060_n13887084_274212652958954_7235942200644559499_n  14054946_277906985922854_7270682264256577108_n  13882529_317209295287256_2208139012120805834_n

 14095780_277906755922877_2706079290838187483_n

13754630_264571760589710_4447021359398252532_n


Ce mai vizităm în weekend – Canionul 7 Scări, un loc care n-are nevoie în mod clar de Instagram

Drumul spre Cascada şi Canionul 7 scări

Dac-ar fi după mine, Canionul 7 Scări din Brașov ar fi de departe, una dintre cele 7 minuni ale lumii, așezată cu încredere lângă Marea Piramida din Gizeh, Colosul din Rhodos sau Statuia lui Zeus din Olympia. Îmi permit, desigur, să exagerez putin, însă credeți-mă pe cuvânt când vă spun că locul uimește și amutește deopotrivă majoritatea oamenilor care au ajuns să-l viziteze.

De departe unul dintre cele mai frumoase spectacole ale naturii, Canionul 7 Scări se califică ca destinație de vară, exclusiv pentru cei care îndrăgesc natura, au măcar o pereche de bocanci de munte la purtător și nu se dau înlături de la aventurile în gașcă. (adică știu să-ntindă mână după celălalt și să-l ajute la nevoie).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Câte ceva despre locație

Aflat în vestul munților Piatra Mare, judetul Brasov, Canionul 7 Scări este un defileu format din calcare jurasice, are 160 de metri lungime și o diferență de nivel de 58 de metri. Denumirea i se trage de la cele 7 scari care trebuiesc traversate pentru a ajunge pe drumul spre Masivul Piatra Mare. După ani de zile în care scările erau subrede, începând cu anul 2014, locul a fost total restaurat, astfel încât te poți bucura în liniște de priveliștea spectaculoasă.

Drumul spre Cascadă şi Canionul 7 scări

Așa cum probabil vă imaginați, accesul spre Canion nu-i chiar atât de ușor, adică nu ajungi la locul faptei direct cu mașina, însă nu-i nici chiar atât de greu, de vreme ce eu, ori de câte ori am fost, am văzut o grămadă de oameni cu odraslele după ei.

Dacă veniți cu masina dinspre Bucuresti, accesul se face din localitatea Timişul de Jos, situată la aproximativ 10 km de Braşov. Veti da cu ochii de un drum forestier care șerpuiește frumos spre pădure. Există o parcare special amenajată pentru turiști, așa că nu trebuie să vă faceți griji pentru mașină.

De evitat totuși weekendurile pline de brașoveni, care vin aici la iarbă verde în gașcă și populează toată zona, inclusiv parcarea.

Traseul spre canion are marcaj cu bandă galbenă și durează aproximativ 1 ora, chiar si pentru cel mai leneș dintre voi. Pe drum s-au amenajat multe locuri și podete în care vă puteti odihni, așa că nu trebuie să vă faceți probleme dacă n-ați mai făcut de ceva vreme sport.

Încălțările antiderapante sunt însă obligatorii – terenul e destul de alunecos (mai ales după ploaie) iar pe drum veți întâlni frecvente rădăcini de copac. N-aș vrea să ne întâlnim pe-acolo și să vă văd în slapi, sandale sau încăltăminte cu talpă subțire.

În plus, recomandarea mea ar fi să aveti cu voi măcar un hanorac sau/și o pelerină subțire de ploaie, întrucât, inclusiv vara, în canion temperaturile sunt scăzute și oricând ar putea începe ploaia. Pelerina vă poate fi de folos în canion, unde veți avea parte de multi picuri, chiar și dacă nu plouă. De asemenea, sfatul meu calduros ar fi să urcati scarile cu ambele maini libere și nu – să nu vă opriți pe scara (mai ales pe cea mai lungă) pentru nicio fotografie de Facebook.

E mai sănătos asa. Luați aminte. 😉

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru a putea trece prin canion, de-alungul timpului au fost amenajate şapte scări. Cea mai lungă are 14,5 metri, iar urcarea ei v-ar putea șterpeli puțin curajul dacă nu sunteți hotărâti să o traversati. Fără doar si poate, scara este întotdeauna udă, așa că aveți grijă pe unde puneți piciorul și mai ales cu ce sunteți încălțați. Simt nevoia să repet asta pentru că am văzut de prea multe ori, tot felul de accidente la fața locului a căror protagoniști purtau șlapi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ce trasee turistice puteți face în zona canionului

Dacă tot ajungeți în zonă, puteți să vă continuați aventura pe unul din traselele care duc spre masivul Piatra Mare, cum ar fi:

  • Canionul “7 Scări” – varianta de ocolire prin Prăpastia Ursilor (marcaj: triunghi albastru; durata: 30 minute; grad de dificultate: medie);
  • Cabana Dâmbu Morii – Cascada cu apă vie – Canionul “7 Scari” – Cabana Piatra Mare (marcaj: bandă galbenă; durata: 3 ore; grad de dificultate: dificil);
  • Drumul “familiar” de la Cabana Dâmbu Morii – Prapastia Ursilor – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare (marcaj: banda rosie; durata: 4 ore; grad de dificultate: usor).

Program de vizitare și tarife

Puteți vizita Canionul “7 Scări” oricând, între orele 10.00 si 18.00, însă nu și în zilele în care plouă cu bulbuci. Dacă sunt precipitații abundente există riscul să vă-ntâlniți față în față cu viitura.

Când eram mică, undeva la vreo 15 ani, țin minte că am prins o ploaie cu bulbuci pe traseu, și neavând pelerine cu noi am fost nevoiți să ne adăpostim la refugiu, unde am stat vreo 3 ore până a încetat vijelia. Astăzi, acelasi refugiu s-a tranformat într-o căbănuță, unde se plătește zilnic taxa pentru vizita în canion.

Tariful perceput pentru o vizită în canion este de 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii, elevi si studenti. În cazul grupurilor organizate, formate din minim zece persoane, adulții platesc mai puțin, adică 5 lei intrarea, iar copiii, elevii sau studentii – 2 lei. Toate grupurile sunt însoțite de ghid.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Zona nu este lipsită de pericole, aşa că salvamontiştii îi avertizează pe turişti că este foarte important să fie echipaţi pentru o ascensiune pe munte, nu pentru plimbare în oraş. „Echipamentul necesar mersului pe munte: ăsta este primul lucru de care trebuie să ţină cont (turistul), pentru că este siguranţa vieţii lui de fapt în pericol. S-au întâmplat foarte multe accidente cu turiştii în adidaşi”, spune Adrian Olteanu, reprezentant al Serviciului Public Salvamont Braşov.

Cea mai mare instalație de tiroliene din România

Pentru doar 50 de lei de persoana, puteți parcurge traseul înapoi spre casă cu tiroliana. Traseul începe imediat în apropierea canionului și are ca punct de sosire Popasul Șipoaia. Diferența de nivel între cele două puncte este de 300 m. Cel mai lung segment de tiroliană are circa 300 m, iar cel mai scurt 47 m (60 m după alte surse). Experiența este de-a dreptul fascinantă având în vedere că te dai pe cea mai mare instalație de tiroliene din România. :)

 


Scrisori călătoare în tramvai

IMG_5843

Există viață chiar și după era Internetului. Și pasiune pentru scrisorile caligrafice in detrimentul mesajelelor virtuale. Iar acest lucru ni-l arată cu mândrie două fete deosebite, Loredana și Cristina, care și-au construit un business exact din crezul lor pentru lucrurile frumoase.

Ultima oară când am scris o scrisoare de mână cuiva s-a întâmplat anul trecut in toamnă. Poate nu degeaba, fetele de la Livrezdragoste.ro mi-au trimis astăzi un comunicat de presă în care m-au anunțat de noua lor inițiativă. Știau că n-am să rezist, că mă voi bucura sincer de o astfel de veste și că mai mult, voi si scrie despre ea. Recunosc, îmi plac scrisorile.

Dacă și ție îți plac lasă-te surprins, marți, 28 iunie, începând cu ora 08.00 în tramvai! :)

După succesul celor 2 ediții de la metrou și tren, unde călătorii au fost surprinși de 1600 de scrisori caligrafice cu mesaje motivaționale, inițiativa socială continuă în alt mijloc de transport în comun: tramvaiul din București.

Marți 28 iunie, la ora 8.00, pasagerii tramvaiului nr.1 vor avea parte de o surpriză: 300 de epistole cu sigiliu și decorate cu tricolorul se vor regăsi, atât pe scaune, cât și pe fereste, cu scopul de a le aduce un zâmbet și de a le reaminti de lucrurile simple.

Plecarea se va face din Depoul Dudeşti (Calea Dudești, 184) urmând traseul: Calea Dudeşti, Şos. Mihai Bravu, Şos. Ştefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Şos. Nicolae Titulescu, Pasajul Basarab, Bd. General Vasile Milea, Bd. Timişoara, Str. Progresului, Str. Constantin Istrati, Şos. Viilor, cap de linie Şura Mare.  De asemenea, fiecare destinatar este încurajat, fie să păstreze scrisoarea, fie să ducă bucuria către un alt călător.

*Inițiativa aparține ONG-ului Arta nu mușcă cu proiectul ”Livrez Dragoste”, în parteneriat cu RATB.


Cireașa amară

13_28

Exiști fără să știi că te iubesc. Că te-am găsit. Ești aici, parte vibrantă din mine. Atingi clapele pianului tacit, cu mintea, sprijinindu-ți capul în palmele de artist, asemenea ‘’Gânditorului’’lui Brancuși. Ești propria ta muza într-un spatiu  ireal. Te observ gesticulând agitat peste mine, prin mine, cu mine. Mă surprinzi adesea cu pleopele perfect întinse, așteptând cu nerăbdare să  te sarut. Când te saturi de privit, zâmbești silentios, lăsându-mă să mă alint pe lângă tine și să-ți râd colorat în nas.

Știi că uneori îmi vine să apăs cu vitejie pe el, imaginându-mi că pot declanșa voluntar un start de săruturi pasionale? Alteori, când mi-e foarte drag de tine, mi te imaginez ca pe un preșcolar așezat în fata pianului, pierdut și chinuit printre note muzicale, mofturos, privind pe geam nostalgic. Atunci mă îndrăgostesc de tine, ’’copil sensibil de pian’’ si-mi vine să-l invoc pe Mozart în speranța că aș putea complota cu el și as reusi performanța de a te face să te îndrăgostești de mine.

Știi că ești ca o cireasa novice în tainele amorului? O cireasă pasională, vișinie, perfect rotundă. O cireasa amară, princiară, atemporală. O cireasă a cărei mireasmă îmi preschimbă saliva obișnuită in leac pentru durere.

De două săptămâni, pe noptieră țin un bol cu zahăr în care te învârt în fiecare seară negreșit. Te rotesc alintată de codiță, te imbib în zahăr, apoi te admir narativă și te savurez din privire cu poftă. Deodată îmi simt vesele papilele gustative, care te recunosc și te încorsetează negreșit în sufletu-mi mic. Am făcut din zahăr o virtute din dorința de a progresa alături de tine. Nu, nu scriu despre tine. Scriu despre ceea ce simt despre tine, întru noi.

Iubitule, cât de pretențioasă e o cireașă amăruie?

Mă gândeam să te imbib în atât de mult zahăr, încât să te transformi peste timp în dulceață și mai apoi să te servesc cu ceai dimineața. În ciuda miturilor ancestrale, să știi că sunt statornică în dorințe.

Iubitule, tu știi ce e fericirea? Aproape că m-aș hazarda să-ți spun că fericirea mea stă în zaharisirea unei cireșe amare cu propriul meu îndulcitor nativ.


13 locații în care mănânci bine în Brașov

Pentru că nu trece weekend, fără să fiu întrebată de către prieteni, ce restaurante recomand în Brașov,  m-am gândit să așez laolaltă, într-o ordine absolut întâmplătoare, câteva locuri minunate, unde vă puteți simți bine cu prietenii și cu familia la masă.

  1. Trattorian Artisan Food

12801308_924890277619205_3397067764514333867_n

Inaugurat la sfârșitul anului trecut în Piața Enescu, un pic mai sus de Bistro de’l Arte, Tratorian Artisan Food este un restaurant cu dichis si are toate șansele să te cucerească de la prima întâlnire. Nu glumesc când spun că este unul dintre cele mai bune locuri în care puteți găsi pizza de excepție, paste cu creveți de neimaginat  și alte preparate italienești ca la carte.

Mai mult decât atât, restaurantul a organizat deja și prima întâlnire dedicată iubitorilor de gastronomie italiană, Cooking Meetsup, eveniment care s-a lăsat cu tot felul de bunătăți de gustat și sfaturi pentru cele mai reușite rețete de pizza.

 

  1. Gaura Dulce

1375036_586387018087943_1473689765_n

Un restaurant cu design rustic, reinterpretat, Gaura Dulce se aseamănă destul de mult cu restaurantele de tip tradițional moderne, din București. Se mănânca bine, porțiile sunt generoase, iar prețurile sunt acceptabile pentru un turist de weekend.

Restaurantul a stat mereu în umbra marelui restaurant Cerbul Carpatin, din Brasovul Vechi, unde, cu multi ani în urmă, acolo isi făcea veacul un birt, unde erau servite dis-de-dimineață, flechii brașovenilor matinali.

  1. Simone

simone-brasov-transylvania-romania

Spre fericirea mea, Simone e un local frecventat în mare parte de către localnici, si mai putin de turiști. La Simone găsesti paste, supe vegane, salate si vin bun pentru 8 lei paharul.

De multe ori, vinerea si sâmbăta sunt si party-uri cu dj-i misto, asa că, dacă ai chef de o dănțuiala, Simone ar putea fi o variantă bună pentru tine. Stilul e lejer, poți să porti liniștit teneși și șapcă și să te miști în voie cu gașca. Daca vrei să prinzi o masă, încearcă totuși o rezervare.

 

  1. Doctor Jekelius Pharmacy

1185651_615842158509998_265264324_n

La Jekelius Pharmacy gasesti un spatiu intim, tocmai bun de servit cafeaua de dimineata. O ambianta plăcută, interbelică, de admirat cu pupilele dilatate.

Cafeneaua ii poarta numele faimosului Doctor Erwin Jekelius, nascut la data de 5 iunie in Sibiu, vestit medic neurolog austriac. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, medicul a eutanasiat peste 789 de copii prin administrarea diferitelor droguri halucinogene, copii ce sufereau de probleme de comportament, malnutriție, hiportermie sau invaliditate. Interesting nu?

  1. Festival 39

Iestival-A9-bar-lateral

O locatie foarte ușor de găsit, exact la începutul strazii Republicii, pe partea stângă, Festival 39 era inainte, o cârciumă faimoasă, unde miroasea a bere la draft de la o poștă și de unde, în mod obligatoriu, plecai acasă îmbâcsit de tutun. Astăzi, Festival 39 e o locație destul de mare, (se întâmplă rar în Brașov) iar, pe alocuri, asemănătoare cu rstaurantul Caru’ cu bere din București.

Se mănânca bine, meniul e generos, atmosfera e cosy și în multe dintre seri sunt organizate recitaluri de pian, concerte de jazz si de flamenco sau diferite petreceri cu tematica. La Festival 39 e de mers cu prietenii și de stat la povești toată seara.

 

  1. The Hockey Pub

The-Hockey-Pub-Brasov

De departe unul dintre cele mai mișto pub-uri din Brașov, The Hockey Pub e o comunitate, cum nu e alta la noi în tara, a iubitorilor de hockey. Oamenii  vin aici să vizioneze meciuri transmise internațional sau să sărbătorească victorii ale echipelor preferate, după meciurile organizate la Patinoarul acoperit din parcul Tractorul.

Brașovenii adoră sportul, deși n-au fost niciodată ostentativi cu asta. Hochey-ul e un sport de tradiție în Brasov, dacă ținem cont de faptul că, în anul 1924, prima campioană a României  la hochey pe gheață a fost o echipă brașoveană, care purta numele de Hochey Club Brașovia.

  1. Pilvax

1378591504_DSC_0527

Sunt mulți unguri și sași în Brașov, asta știm cu totii. Însă restaurantele cu specific unguresc exceptionale sunt de numărat pe degetele de la o mână. Așa că dacă nu ai un prieten ungur, care gătește bine, fă bine și ia masa, măcar o dată la Plivax. Vei avea de-a face cu un restaurant elegant spre pretențios, cu prețuri ceva mai ridicate față de alte locații din Brașov, însă de-a dreptul reușit.

Pe deasupra, pe lângă bucătăria ungurească, la Plivax puteți degusta cele mai bune vinuri din regiunile viticole ale Ungariei. Restaurantul e de găsit pe una din strazile mele preferate din Brasov și anume Michael Weiss.

  1. Belevedere

restaurant-belvedere-brasov-4

Pentru cei mai sofisticati dintre voi exista Restaurant Bellevedere. Decorul contemporan, feeric vine la pachet cu  privelistea intotdeauna de vis, asupra Brasovului.

La Belevedere te duci să mănânci chestii, pe care nu știi exact nici cum să le pronunți -însă toată mâncarea e excepțională, creativă, iar chelnerii sunt cu siguranță printre cei mai rafinați pe care i-am întâlnit vreodată.

  1. Bistro Ma Cocotte

562071_503293963051492_564680161_n

Inainte de a se tranforma intr-un restaurant cu specific raw-vegan, în locul Bistro Ma Cocotte era o gradiniță. Locația, o casă mare, cu ferestre mari și multă lumina pe timp de zi are cu siguranta cel mai bun feng-shui din Brașov. Detaliile care alcătuiesc decorul sunt de-a dreptul feerice, iar terasa – terasa nu poate decât să te lase cu gura căscata. La Bistro Ma Cocotte servești băuturi sănătoase din sfecla roșie si alte legume de care, nici măcar n-ai auzit până acum.

  1. Bistro De l’Arte

11694790_969961106381181_1770731694432420108_n

Cine n-a mâncat măcar o dată la Bistro del Arte in Brasov, un Escargot a la bistro sau o supă de parmezan, habar n-are ce-a pierdut!

Bistroul este situat într-una dintre cele mai vechi si bine păstrate clădiri din Brașov iar proprietarii sunt de-a dreptul fascinati de diferite gastronomii ale lumii. Construită în prima jumătate a secolului XVI, aceasta a funcționat ca depozit de mărfuri al Brașovului medieval.

Totul este amenajat cu mult bun gust, de la intrarea simplă și modesta, până la interiorul cu mobila veche și mese de lemn sculptate. Iar lumina difuză creează o atmosfera intima și foarte plăcuta.

Preturile sunt un pic mai mai mari, dar deloc exagerate (o bere 7-9 lei, o portie de paste de la 22 de lei in sus). Locatia e prielnica intalnirilor romantice.

  1. Bibliotheque Pub

1409477254-bibliotheque-pub-4_m

Desi n-ai zice, la Biblioteque Pub găsesti cele mai bune paste cu somon din centrul vechi. Încăperea mea preferată dintre toate cele trei, situate pe etaje, e mansarda, unde găsești multe cărti și un spatiu îngust tocmai bun pentru discuții. La parter în unele seri se lasă cu petreceri, asa că nu ezitați să vă luati o masa si la parter, dacă nu găsiti una liberă în mansardă.

  1. Terroirs Boutique du Vin

1044980_131324073743483_1604552878_n

Brașovul avea nevoie de o locație rafinată pentru cei care apreciază un pahar de vin de calitate. Când l-am observat pentru prima oară deschis, vă mărturisesc sincer că m-am entuziasmat atât de tare, încât, m-am uitat prin geam  înăuntru.

La Terroir puteți să degustați și să cumpărați peste 500 de sortimente de vinuri, alături de un meniu asortat de gustări. Este locul ideal pentru conferințe, vernisaje, lansări, work-shop-uri, întâlniri de socializare și probabil cel mai plăcut spațiu de co-working din oras.

13. Bella Musica

restaurant-brasov-3

Restaurant cu specific mexican și unguresc, Bella Musica rămâne în continuare restaurantul meu preferat pentru întâlnirile cu cei dragi. Îmi place Bella Musica pentru simplitatea decorului, aerul medieval și mirosul încins de fajitas sfârâit.


Tudor Chirilă, ultimul din coadă. O piesă de teatru, pe care am de gând să o uit cât de repede pot

coada-4

N-am înțeles niciodată piesele de teatru vulgare. Sau necesitatea redării acestora cu ajutorul limbajului licențios, vizibil incomod pentru spectator.

Sunt o fixistă, e adevărat, dar sunt o fixistă cu ștaif. Îmi place să cred despre mine că toate piesele de teatru la care merg, îmi vor trezi, sub o formă sau alta, conștiința.

Duminică mi-am pus toate speranțele în Coada, o piesă scrisă de un dramaturg american, foarte cunoscut, în întreaga lume –Israel Horowitz. Am cam greșit. Dramele americane n-au nimic de-a face cu dramele românești. Cum, de altfel, nici teatrul românesc, n-are nimic de-a face cu teatrul american, de stradă.

M-a cucerit, totusi, remarca lui Eugen Ionescu la adresa autorului, Israel Horowitz și m-am dus. Nu poți rămâne indiferent la un volum prefațat de Eugen Ionescu.

”Israel Horowitz e un tânăr foarte drăgut, absolut fermecător – un golănaş american tandru. De cum îl vezi, nu poţi să nu-l îndrăgeşti. La fel ca toţi oamenii blânzi, la fel ca toţi cei delicaţi, scrie despre cele mai crude lucruri pe care ni le putem imagina. Iar acestea sunt operele care sună a adevăr.”

Imi place să merg la teatru de mică. Sunt un spectator tolerant și câteodată în stare să accept orice deviere de la regulă. Spun asta ca să înțelegeți că, nu mă las deziluzionată așa ușor, cu una, cu două.

Mi-am spus mereu ca singurul rol, pe care l-as putea avea vreodată pe scenă, ar fi acela de speactator. Un spectator de teatru, în stare să aprecieze eforturile actorilor. Să le înțeleagă trăirile. Să plece acasă un pic mai înțelept decât a venit. Cu fruntea sus.

Coada, o piesă scrisă cu aproape 50 de ani în urmă, de către regizorul american, Israel Horovitz m-a facut să-mi plec fruntea, în loc să mi-o ridic. Jucată pentru mai bine de 20 de ani la New York, piesa a fost adusă la Teatrul Bulandra, abia in 2014 de către regizoarea – Iarina Demian si adaptată.

Distribuția îl include în rol principal pe Tudor Chirilă, un rol de compoziție, și pe alti actori de seamă, printre care și Nicodim Ungureanu, Irina Ungureanu, Radu Gheorghe, Ion Grosu, Cristi Crețu și Mariana Dănescu. De Ion Grosu chiar mi-era dor să-l văd pe scenă, dar nu mimându-și propriul orgasm. Să-mi fie cu iertare. Dar chiar asta am văzut și-am auzit. Și n-am fost deloc satisfăcută.

Nu sunt critic de teatru. Dar să te apuci să-ți oripilezi spectatorii, cu scenele de sex fierbinti dintre actori, nu mi se pare  întocmai potrivit. Eu vin la teatru să mă simt bine, nu să mă simt stingherită.

Aș putea fi acuzată de lipsă de profunzime. Problema e că aș putea dovedi imediat, înapoi, reversul medaliei. Îmi place și mie Mozart. Și deopotrivă, filozofia. Însă, atunci când merg la teatru prefer cu precădere, regizorii care reușesc să se ferească de trivialități.

Dintre toate ”recenziile” pe care le-am găsit, nici măcar una nu e negativă. În afară de a mea.


Transformă un gest mic într-o faptă mare!

fruit-jelly-539695_1280

Ionut, un copilaș în vârsta de doar 6 anisori, se trezește în fiecare dimineață cu gândul la grădiniță. Istovit de puteri, Ionuț o primește curajos pe asistenta care îi face injecția de dimineață. Cum ne vede, se ascunde printre așternuturi de rușine. N-a înțeles niciodată de ce nu mai poate merge la grădiniță, alături de prietenii lui. Sunt si aici copii, dar cei mai multi dintre ei nu au chef de joacă.

Ionut știe cum se numește boala lui și știe în termeni realiști care sunt șansele lui de supraviețuire. Zero. Știe ce vrea să se facă dacă o să ajungă mare – pilot de avioane.

Mama lui, o femeie cam de 40 de ani vine zilnic la centru și dacă ar putea, ar dormi nopțile în același pat cu el, mai ales că Ionut nu adoarme singur niciodată.

O astfel de relatare este lipsită în mod dorit de orice fotografie. Durerea lui Ionuț cere decență.

Conform Agentiei Internationale de Cercetare a Cancerului, în România peste 50.000 de români mor în fiecare an din cauza maladiilor oncologice. Printre ei si un număr impresionant de copii.

Dintre cei 50.000 de oameni, aproximativ 80% se luptă cu dureri groaznice în ultimul stadiu al bolii și într-un final se sting sub privirele neputincioase ale celor dragi. Din păcate, doar trei din zece bolnavi beneficiază de medicamentația potrivită.

Ultimul congres medical asupra cancerului de la Viena, dezvăluie faptul că peste trei sferturi din pacienții afectați de o formă de cancer nu beneficiază de o intervenție chirurgicală sigură și adecvată. Noile noastre estimări sugerează că doar mai puțin de un pacient din 20, din țările slab dezvoltate și circa unul din cinci, din țările mediu dezvoltate, au acces la un act chirurgical de bază”, afirmă profesorul Richard Sullivan de la King’s College din Londra, aflat în fruntea comisiei care a elaborat raportul.

România se află și ea pe lista neagră.

Unui bolnav căruia nu i-a mai rămas prea multe zile bune din viață, fie el copil sau adult, i se prescrie o externare, care-i permite acestuia să plece acasă. Odată ieșit din spital, bolnavul e pe cont propriu. Într-o țară în care ți-e rusine să mai chemi salvarea acasă (pentru că stii că te vor certa la telefon și vor veni indispusi la tine), centrele de îngrijire paliativă rămân pentru bolnavi și familiile acestora, singurul loc în care pot primi ajutor.

Binele face parte din natura noastră umană. Și exact așa cum mi-a zis mie un prieten mai demult, nu există tratament mai bun pentru psihicul unui om, care să se asemene cu sentimentul de mulțumire pe care-l ai atunci când ai ajutat pe cineva. 

Dacă te numeri și tu printre cei care simt nevoia de a face bine și vrei să aduci alinare copiilor  internați la Hospice – Casa Speranței, aflați în suferință, te poți alătura campaniei Bunătatea nu ține cont de anotimp, despre care poți afla mai multe detalii de aici. 

Copiii de la Hospice – Casa Speranței sunt copiii pe care si TU îi poți ajuta. Și nici nu-ți imaginezi cât de ușor.

Trebuie doar să-ți dorești să transformi un gest mic într-o faptă mare. 


O zi la Verona, paradisul celor îndrăgostiți

Geniul lui Shakespeare a făcut din Verona, una dintre cele mai romantice destinații de vacanță pentru îndrăgostiții din întreaga lume. Chiar dacă nu a confirmat niciodată că personajele sale ar fi existat și chiar dacă, de-alungul vremii nu s-au găsit dovezi, care să ateste că întâmplarea este adevărată, povestea de iubire dintre Romeo și Julietta atrage anual milioane de turiști în micul oraș italian.

Cei mai multi dintre turiști aleg să-si petreacă maxim două zile în Verona, timp suficient să iei la picior cam toate obiectivele turistice și să te bucuri în voie de străduțele înguste din centru. Dacă ai la dispoziție, însă doar o zi, cum a fost cazul meu, îti recomand să renunți la muzee și să te rezumi la o plimbare lungă printre strădute, piazzete și coline. E o splendoare și o încântare să te bucuri de oraș si de oameni, fără să fii mereu în goana după obiectivele turistice.

Verona e un oraș verde, colorat, curat și merită din plin atentia ta spirituală.

Ce să vizitezi la Verona? Recomandări pentru check-in-uri boeme. :)

  1. În Verona băltește iubirea. Iar dacă nu ești suficient de atent, ai toate șansele să te îndrăgostesti pe loc, dacă-ți dai întâlnire în cel mai romantic loc cu putința din Verona – Castelul San Pietro. Urcarea spre castel începe imediat după ce-ai traversat semaforul, de pe Ponte Pietra pe partea cealaltă a străzii. Sunt câteva scări cărora trebuie să le faci fața, dar priveliștea din capăt merită tot efortul. Pentru că nu ne-am grăbit deloc, noi am mers agale spre castel, am făcut o mini-ședinta foto (pentru ca altfel nu aveai cum) și am devenit fără sa vrem participanti la viața obisnuită a localnicilor care aveau case în zonă. Unii dintre ei sunt chiar foarte activi, aleargă cu căteii dupa ei până sus la castel, altii hrănesc pescarusii, altii se plimba pe lângă râu, și toti, dar absolut toți, te salută dacă le zâmbești.

     2. Balconul Juliettei.

Balconul Juliettei

Balconul Juliettei

N-ai cum să-l ratezi oricât de mult ți-ai dori acest lucru. Dacă ajungi în  Verona si te-ntrebi spre ce se îndreaptă toți tinerii cu trolerele după ei, să stii ca există un  singur răspuns corect- Casa di Julietta.

Reședinta dedicată personajului fictiv al lui Shakespeare, Julietta, a fost cumpărată de familia Capello în anul 1905, iar similaritatea numelui cu cel de Capullet (numele de familie al Julietei in faimoasa opera) a rezultat din declarația burghezilor din oraș că aici a fost ‘casa Julietei’, apărând  astfel faimoasa atracție turistică.  Casa în sine, construită la începutul secolului al XIV-lea, a fost   destul de bine conservată și este un minunat exemplu de arhitectură gotică. Din păcate pentru cei care o vizitează, casa este în mare parte, goală, motiv pentru care vă recomand călduros să păstrati pentru voi cei 6 euro de la intrare și să vă cumpărați o ciocolată de la Venchi.

Înainte de a fi cumpărata de familia Capello, casa a fost de fapt un han, iar baconul Juliettei, despre care se spune ca ar fi fost construit din bucățile unui sarcofag datand din secolul 17, ar fi fost atasat mult mai târziu. Nu stiu cum vă suna vouă, însă mie-mi place la nebunie chestia asta cu sarcofagul.

De evitat! Verona dispune și de alte simboluri, false din punctul meu de vedere, în strânsa legătura cu opera marelui dramaturg. Unul dintre ele ar fi Tomba di Julietta (Mormantul Juliettei) situat în partea de sud-vest al orașului. Din moment ce ambele personaje sunt fictive, vă dați seama singurei că n-are niciun sens să vă pierdeti vremea prin astfel de catacombe.

    3. Piazza delle ErbeIMAG6997De departe cea mai frumoasa piață din Verona, Piazza delle Erbe, o piață dreptunghiulară, înconjurată de clădiri impunătoare și case frumos decorate, concurează oricând cu faimoasele piazette din Roma. Tot aici veti putea admira Primăria si Palazzo della Ragione, o cladire masivă cu trei etaje, ce datează de la inceputul sec. XII.

Piata este dominata însă de frumosul turn Lamberti. Turnul, cândva mult mai mic și mai puțin important ca acum (măsoara nu mai putin de 84 de m, în conditiile în care toata casele nu depăsesc înăltimea de 50 m) a fost lovit de fulger și s-a prăbusit, grăbind, așadar renovarea si înălțarea acestuia.

Numele pieței înseamnă în limba italiană, mirodenii/plante aromate, iar în Evul Mediu, chiar asta era – o piață de mirodenii. Sincer mi-ar fi plăcut ca negustorii să-și fi păstrat și acum aceleași îndeletniciri. Nu de alta dar, din păcate, n-am găsit în toată piața un magnet demn de afisat de frigiderul meu. Recomandarea mea dacă ajungeți în Piazza delle Erbe este să o admirați dincolo de tarabele cu suveniruri, din fața fântânii arteziene, care o înfătișează pe Madonna Verona.

Unde mănânci?

Verona. Verona îndIMAG7089răgostitilor nu se lasă mai prejos nici când vine vorba de mâncare și vinuri pe alese. Optiunea noastră, dupa ce am bântuit mai bine de 30 de minute pe strădute în căutarea unui restaurant perfect, a fost La Cantine de la Arena. Restaurantul îl veti găsi la câtiva pași de amfiteatrul Arena, într-o clădire impunătoare, exact la intrarea pe una dintre străduțele principale din centru ale Veronei. Restaurantul ne-a salvat escapada amoroasă, așa că am plecat spre casa cu amintirea unui pahar de vin alb, suave, și o pizza quatro formaggi – mama mia!

Cum ajungi la Verona?

Călătoria la Verona a fost pentru mine una dintre cele mai neașteptate de până acum. Și aș vrea să vă spun ca uneori nu-i deloc rău să închizi ochii, să pui degetul pe hartă și să pleci exact unde nimerești. S-ar putea să ai parte de suprize foarte plăcute și să te trezesti dintr-o dată în tumultul unei aventuri de toată frumusețea.

Cea mai convenabilă variantă pentru mine de a ajunge la Verona a fost prin Bologna. Dacă ai puțin noroc, Ryanair are zboruri către Bologna începând cu 10 euro, dus-întors. De la Bologna la Verona te urci în TrenItalia (care te costa 10 euro) și ai ajuns la destinație. În total 20 euro.

Wizzair-ul are si el zboruri directe către Verona, la prețuri destul de accesibile, însă daca ești curios cum arată și unul dintre cele mai bogate orașe din Italia și esti fan parmezan, atunci fă un mic ocol prin Bologna și petrece o seară într-un restaurant bun. N-o să-ți pară rău!

 Cum călătorești prin Verona?

De la gară până în centru orașului, poti lua orice autobuz care are ca destinație statia Arena. Sunt destule indicatoare în gară, deci nu trebuie să-ti faci griji. Până-n centru nu mergi mai mult de 10 minute cu autobuzul.

Mai multe  despre transportul în comun, autobuzul de la gară, spre centru sau altele, care te-ar putea interesa găsesti aici.

A rivederci!

12729249_10153545216833843_1985902992820537970_n


Epistola către iubire

stack-letters-447579_1280

‘’Ieri a fost o zi tare ciudată. S-au certat oamenii și au fost deprimați. Simțeam ieri, la fiecare vorbă pe care o schimbam cu tine, cum vreau să fiu rău. Cu tine, cu mine. Am ajuns acasă și stând sub dus, imi spuneam: gata, renunț, aleg calea ușoară. Care este până la urma doar un cerc, din care nu ies. Și voiam să-ți scriu că renunț, că gata, nu mai are rost. Apoi am citit mailul tău, și am inteles strigătul tău si gândurile tale și am văzut frica ta de a fi părăsita și cât de greu îți e să avem o relație la distanță. Și am înteles totul, pentru că și pentru mine e la fel, exact la fel.

***

Bunicul meu de acasă e tare obosit și abia se mai scoală din pat și parcă, se face tot mai mic, pe zi ce trece. În cele 2 zile cât am stat la ai mei, nu am petrecut cu bunicul nici măcar un minut. Iar duminica noaptea am intrat la el în camera și am stat lângă el, în timp ce dormea. Și mi s-a strâns inima, pentru el și pentru mine.
La fel cu tatăl meu, pe care-l iert și cu care nu pot să vorbesc. Și când nu va mai fi, am să vreau să mă întorc și să-i povestesc tot și să-l întreb cum era el în copilărie. Și nu fac asta acum, cât as putea, ci continui să merg în cerc, ajungând des acasă, dar petrecând tot mai mult timp cu prietenii sau la calculator și fugind continuu de lucrurile cu adevărat importante. Cum ar fi vorbitul cu tata. Și iertarea.
Și trec prin viață, iar la sfârșit, când voi trage linie, ce am să văd? Că nu am făcut mare lucru, că am evoluat atât de puțin în viața asta, că nu mi-am pregătit-o pe următoarea și că o voi lua mereu, de la capăt.
***
Dar apoi cunosc oameni ca tine, care îmi deschid ușa un pic și mă ajută să văd că cercul poate deveni o spirală. Pășesc câte un pic, cu teamă, iar la primul hop, la primul examen, mă sperii si fug. Mereu, în cerc, drumul se închide și mă duce înapoi de unde am plecat.
Asta mă sperie: că vad, simt, stiu că depinde de mine să ies din cerc, dar mă întorc mereu, imi fac rău, fac lucruri de care nu sunt mândru, și pe cât de ușoare și pline de importanță par pe moment, după un timp le văd frivole și fără sens. Dar continui, cu perseverență, ca doar e așa de ușor să faci ce face toată lumea…
***
Iar tu, fetiță, îmi spui și de rele și de bune. Și dacă nu pot să le suport, mă supăr și mă închid. Deși tu mi le spui din dragoste și cu iubire.
Așa că încerc să pășesc alături de tine, pe spirală și nu renunț.
Noi ne-am întâlnit acum, în acest aici, ca să ne ajutăm, cu fricile și cu temerile noastre. Să ne ținem de mână, pe drumul ăsta greu și frumos al evoluției. Și dacă voi reuși, în viața asta, să te țin de mână macar un pic, poate că în următoarea, voi fi mai sus, ținând de mâna un alt TU.
Căci tu,  fetita, esti unul din cei 3 îngeri pe care îi cunosc.’’

Concerto no.5

eiffel-tower-351492_1280

La fereastra ei tocmai se pătau cireșii. Și mirosea a flori de tei. Și a iubire.
Il urmărise prin parbriz de aproape o lună. Era un bărbat sarmant, diletant de țigări de foi, arogant la prima vedere, cu ochi migdalați și nod dublu la cravată. Acum cerceta metodic un magazin de băuturi fine, căutându-și cu saliva gurii whiskey-ul preferat. Era victima temporală a unui consum de cocktail-uri, sofisticat și grațios. Purta o jacheta de tweed, pantalon maro-ardeziu și o privire încețoșată, ascunsă după lentilele gălbui din sticlă.

***

Începuse să plouă. Un vizitiu își mâna în tropot caleașca trandafirie pe Fifth Avenue.
Străzile erau deja pustii când ajunseră la apartamentul ei. În dormitor se auzea Mozart în surdină. Mai târziu și Beethoven cu al lui Concerto no.5.
Ea îl strigă și el intră în dormitor. El purta o curea lată din piele la pantalon. Ea – o cămașa din dantelă, de culoarea sampaniei. Ea îl privi cu ochi mari si buze obraznice. El îi mângâia sânii voluptoși în așternutul din satin.
La început, ea se gâdilase și râse încet, pentru sine. Apoi schimbă rapid macazul trăirilor si îngenunche ca o tigroaică sălbatică peste el în pat. El îi dădu jos port-jartierele și îi săruta coapsele delicate. Era seducătoarea lui iubită, cu mișcări unduitoare, dureros de apetisante pe trupul lui.

Ea profitase de moment și-și eliberase un picior peste umărul lui, pentru ca el să o curprindă mai adânc și mai profund.
’’Va bene?’’ întrebă ea strengărește privindu-l.
‘’Molto bene’’, răspunse el.

Apoi își coborî încet limba în jurul abdomenului lui, răsfățându-l cu buzele.
‘’E permesso?’’

Era mai mult o șoaptă care nu aștepta răspuns. Era minunat pentru el. Și pentru ea, pentru că îi plăcea să-l vadă zvârcolindu-se printre cerceafuri de plăcere. Buzele îi atinse tacid palmele, brațele  alunecaseră pe spatele ei, rostind cuvinte franțuzești pe care le învățase de la ea. O simtea peste tot. Îi simtea nasul, bărbia, cerul gurii.
Tremurau amândoi în vâltoarea pasiunii, lăsându-si saliva pe trupuri și în suflete. O trase ușor de mjloc si îi mângâie cu blândețe pântecele.

***

Ea avea douăzeci și cinci de ani și era una dintre cele mai seducătoare jurnaliste din Franța. El avea treizeci și opt de ani și era pilot de raliu, italian. Ea – îl iubea cu idealism și îi compunea romante. El- conducea cu încăpățanare și din ce în ce mai repede. Si ea îl adora pentru asta.
Draperiile din apartamentul ei fuseseră luminate de un curcubeu întins candid peste orașul adormit. Ea îi dăruise din nou o noapte de neuitat și nu exista nici o clipă pentru care să-i pară rău.

‘’Grazie. Tante grazie’’– spuse el. Se aplecă și o învelise cu cearceaful din satin ca să nu răcească. Ea îi deschise un ochi, îi zambi în nas și îi spuse în franceza ei imperfectă:
‘’ Nu conduce plea ledepe’’.