Stii weekendurile alea în care îți dorești parcă să te urci în mașina și să ajungi într-un loc nou, în care să te umpli de energie pozitivă?

Daca ți-e poftă vreodată de o astfel de energie sau ești pasionat de geologie, pietre, istoria pământului și alte nebunii, te invit călduros să te opresti pentru câteva ore, la cariera de la Racoș.

Departe de a fi încă o destinație turistică în sine, Racoș se află în centrul țării, în extremitatea nordică a județului Brașov. Satul (comuna acum, dacă nu mă înșel) nu are mai mult de 3000 de locuitori, cum sunt, de altfel, toate comunele noastre de pretutindeni.

Drumul spre Racos leagă Brașovul de Sighisoara și începe practic din dreptul comunei Hoghiz.  Ajungi aici destul de repede fie cu mașina, cu trenul sau cu bicicleta. Întreabă sătenii și-ai să vezi că te vor îndruma, gesticulând cum știu ei mai bine cu ambele mâini, de parcă viața lor ar depinde de asta. Și poate că depinde. Racoș e un sat cu case sărăcăcioase, într-o palmă de pământ, cu miros de flori sălbatice. Limba lor nu prea ai cum s-o înțelegi. 70% dintre localnici sunt maghiari sau sași. Despre engleză nici nu încape discuția.

Racoș-ul e o binecuvântare pentru săteni de la cineva cu puteri supranaturale. Liniște și pace. Un lac de smarald. Un castel uitat de lume, un pod mișcător vrednic de filmele alb negru și un vulcan stins, tare de demult.

Imediat cum treci granița satului, vulcanul din Cuaternar te îmbie să faci pași prin zgura roșie. Micul Canion, aluzie la Marele Canion din Colorado, Vulcanul de la Racoș a erupt pentru ultima oară acum 10.000 de ani. De-alungul timpului, din craterul vulcanului s-a explotat mult timp zgură, motiv pentru care astăzi peisajul seamănă cu cel de pe Marte. Zona a fost declarată rezervație naturală deoarece, oricât te-ai strădui, rar ți-e dat să vezi un astfel de peisaj în țara noastră.

Racoș – lacul de smarald

La Vulcanul de la Racoș nu mergi decât dacă ești  ferm convins că iubești natura. N-ai să vezi nimic organizat, nicio tarabă de suveniruri, nici un grătar, niciun drum asfaltat.  La Racoș praful din carieră, praf pe care îl simți, îl miroși si îl accepți de la distanță, poate fi singurul tău prieten. Cu puțin noroc, s-ar putea, totuși să te salveze lacul de smarald, dacă ești doar un curios rătăcit prin împrejurimi.

Lacul de smarad, oaza de liniște, terapia pentru globul ocular. Lacul are cel puţin zece metri adâncime şi o sută de metri lungime si s-a format mai puțin în urma topirii zăpezii şi mai mult datorită acumulării apei freatice. E un lac tânăr, care datează de acum zece ani, de când exploatările de bazalt au încetat, iar zona a fost declarată rezervație naturală. Poți și campa acolo, dacă ești amator.

Ei bine, în sfârșit, dacă ajungi la Racoș nu trebuie să ratezi sub nicio forma Coloanele de bazalt. Ele-s vrednicia locului. O să găsești acolo, uitându-le la coloane, urme ale istoriei pământului, de mai bine de 1 milion și jumătate de ani.

Puțină lume, prea puțină stie că avem în România un fenomen geologic atât de interesant! E de-a dreptul fascinant!

Coloanele sunt dovezi vii ale eruptiilor de lavă bazaltică, o lavă înceată, care pare-mi-se, că s-ar fi răcit prea repede în drumul ei spre nicăieri și ar fi tensionat roca, scobind-o în fâșii. Nu vă povestesc mai multe! N-are sens. La un simplu research găsiti un million de informații pe internet. Poveștile vin cu precădere din zona Irlandei, unde natura pare să-și fi lăsat mai mult amprenta pentru nesătui de astfel de fenomene.

Pe mine locația m-a cuprins în brațe cu totul și mai apoi mi-a dat drumul, ca să mă pot gândi cu nesaț la ea. Am petrecut o zi întreaga acolo, zi în care am citit, m-am îmbăiat și am admirat de la înălțime pământul, care nu s-ar fi gândit nicio clipă, că va ajunge aici, cu mine.  

Un milion și jumătate de ani, sub ochii mei!