Îl propun pe Radu Restivan ca prezentator TV pentru o emisiune internațională de sport. Online dacă vreți. Să participe la toate maratoanele și ultramaratoanele la care dorește și să ne promoveze țara în toate colțurile lumii. Și-apoi să-mi devină antrenor personal de cycling și să mă ajute și pe mine să particip la maratoane alături de el.

Dintre toți alergătorii amatori, de senzație, pe care-i am prin preajmă la momentul actual, sau pe care-i observ pe Facebook, Radu Restivan mi se pare de departe cel mai tare. Are carismă, voce, energie și  talentul de a cuceri oamenii. Și cel mai important – dorința de a le inspira altora pasiune pentru sport. Se vede din cale-afară că-i fascinat omul de sport, motivat de propriile reușite și susținut de mulți alții în ceea ce face. Astfel de pasiuni  – atenție – trebuie apreciate. Știu că toată lumea aleargă astăzi. E la modă. Dar nu toată lumea aleargă ca el. Și el nu aleargă ca toată lumea. Te convingi singur de asta dacă dai un search pe Google cu numele lui. Sau pe Linkedin.

Nu sunt prietenă cu Radu. Și nici nu m-a plătit ca să-l ridic în slăvi. Aș vrea totuși să mă ia și pe mine cu el la maratoane. Asta urmăresc. 😉

L-am remarcat pe Radu, pentru prima dată, astăzi, pe Youtube în timp ce căutam un video de prezentare a Bucureștiului pentru o conferință din Bangkok. Bucharest Marathon 2015 Discover the world throught its marathons. Mi-a captat atenția. Mi-a întărit dorința de a alerga din nou. M-a motivat și vreau să-i mulțumesc.

http://https://www.youtube.com/watch?v=tRKh2wFW2OU

Relația mea cu sportul e vie. Am crescut într-un oraș așezat, cu munți de jur-împrejur și un stadion destul de mare la o stradă distanță de casă – Stadionul Tractorul. În copilărie am cochetat 5 ani cu sportul de performanță. Am făcut floretă, într-o perioadă când, toate prietenele mele mergeau la balet. Floreta, vă asigur nu e  deloc un sport ușor. Dar despre asta într-un post viitor.

Am renunțat la floretă acum mulți, mulți ani.

Și, de atunci am în mine un virus care zvâcnește nervos, ori de câte ori mă urc pe bicicleta mea de hipster sau alerg în parc maxim 5 kilometri. Parcă, totuși, nu-i de ajuns.