Cireașa amară

p_22754_766x350-10-85

Exiști fără să știi că te iubesc. Că te-am găsit. Ești aici, parte vibrantă din mine. Atingi clapele pianului tacit, cu mintea, sprijinindu-ți capul în palmele de artist, asemenea ‘’Gânditorului’’lui Brancuși. Ești propria ta muza într-un spatiu  ireal. Te observ gesticulând agitat peste mine, prin mine, cu mine. Mă surprinzi adesea cu pleopele perfect întinse, așteptând cu nerăbdare să  te sarut. Când te saturi de privit, zâmbești silentios, lăsându-mă să mă alint pe lângă tine și să-ți râd colorat în nas.

Știi că uneori îmi vine să apăs cu vitejie pe el, imaginându-mi că pot declanșa voluntar un start de săruturi pasionale? Alteori, când mi-e foarte drag de tine, mi te imaginez ca pe un preșcolar așezat în fata pianului, pierdut și chinuit printre note muzicale, mofturos, privind pe geam nostalgic. Atunci mă îndrăgostesc de tine, ’’copil sensibil de pian’’ si-mi vine să-l invoc pe Mozart în speranța că aș putea complota cu el și as reusi performanța de a te face să te îndrăgostești de mine.

Știi că ești ca o cireasa novice în tainele amorului? O cireasă pasională, vișinie, perfect rotundă. O cireasa amară, princiară, atemporală. O cireasă a cărei mireasmă îmi preschimbă saliva obișnuită in leac pentru durere.

De două săptămâni, pe noptieră țin un bol cu zahăr în care te învârt în fiecare seară negreșit. Te rotesc alintată de codiță, te imbib în zahăr, apoi te admir narativă și te savurez din privire cu poftă. Deodată îmi simt vesele papilele gustative, care te recunosc și te încorsetează negreșit în sufletu-mi mic. Am făcut din zahăr o virtute din dorința de a progresa alături de tine. Nu, nu scriu despre tine. Scriu despre ceea ce simt despre tine, întru noi.

Iubitule, cât de pretențioasă e o cireașă amăruie?

Mă gândeam să te imbib în atât de mult zahăr, încât să te transformi peste timp în dulceață și mai apoi să te servesc cu ceai dimineața. În ciuda miturilor ancestrale, să știi că sunt statornică în dorințe.

Iubitule, tu știi ce e fericirea? Aproape că m-aș hazarda să-ți spun că fericirea mea stă în zaharisirea unei cireșe amare cu propriul meu îndulcitor nativ.

Be the first to comment on "Cireașa amară"

Leave a comment

Your email address will not be published.

*