Spontaneitatea aduce cu sine cele mai frumoase amintiri. Iar amintirile datorate spontaneitătii au locul lor de cinste. Nu-i ușor să rămâi cu picioarele pe pământ, mai ales când, prietenii tâi îți susțin visurile și aleg să vină cu tine la plimbare, spre cel mai înalt munte din Grecia – Vârful Mytikas. (2918m). Vârful Mytikas, cel mai înalt munte din Grecia, și cel de-al doilea cel mai înalt vârf din Balcani, este de departe, cel mai spectaculos și mai controversat vârf din Antichitate și până în zilele noastre.

De la București la Litochoro, destinatia finală, de unde aveam să pornim ascensiunea spre Muntele Olimp, am facut exact 11 ore cu masina personală, cu tot cu opriri.

Litochoro, un orașel de munte vesel și curat, a dezvoltat de-alungul timpului un caracter turistic destul de pronunțat. Nici n-am încercat să găsim cazare aici, era plin ochi de turiști cu rucsace în spinare și bocanci de munte. Dacă vrei sa râmâi aici peste noapte, îți recomand să-ți faci rezervare din timp si să-ti aloci un buget generos, cu mult peste 50 de euro. Sunt puține hoteluri decente, iar pensiunile au deja clienții lor fideli.

Opțiunea noastră pentru prima noapte de vacanta a fost camping-ul Olympos Beach, un camping exact pe malul marii, foarte bine organizat și surprinzator de curat. De dimineata, ai ocazia sa vezi Muntele Olimp de jos în toata măreția lui.

Planificare traseu

Ziua 1 : Pronia (1050 m) – Refugiul A (Spilios Agapitos) (2100 m): 3 h

Ziua 2 : Refugiul A – Vf. Mytikas (2917 m): 3 h 30

       Vf. Mytikas – Refugiul A – Prionia: 5 h 30

       Marcaj: E4 (romb galben)

       Diferenţă totală nivel: + 1900 m, – 1900 m.

       Surse apă: Prionia (izvor amenajat), Refugiul A – Apa Imbuteliata

Echipamentul minim necesar:

• Trusa medicală, crema protecție solară
• Frontală
• Rucsac maxim 40
• Ham+carabin
• Bețe trekkin
• Casca alpinism (optional)
• Ochelari soare
• Cagulă
• Mănusi
• Geaca si pantaloni
  
• Bocanci

 

 

Ziua 1 : Prionia (1050 m) – Refugiul A (Spilios Agapitos) (2100 m): 3 h

Noi am împărtit traseul în două zile, cât să avem timp să admiram privelistile și să ne bucurăm de natura. Muntele Olimp e o rezervație naturală care cuprinde o suprafață totala de 4000 mp și poate fi străbătuta pe mai multe trasee, bine marcate, și chiar bine întreținute.

Cel mai cunoscut traseu spre vârf si de altfel, cel mai cunoscut de toți turistii străini este marcat cu E4 si începe din Litochoro.

Primii 19 km i-am traversat cu masina personala prin pădure, pe serpentine cam abrupte pentru placul meu. Am fi putut parcurge acesti 19 kilometri si pe jos, prin defileul Canionului Enipeas, însă n-am avut suficient timp. Drumul e spectaculos, cu vegetație elenară si privelițti care-ți taie respiratia. Cu toate acestea, am încercat să rămân la locul meu și să nu privesc prea mult prin parbrizul mașinii. Dacă nu ești genul care rezistă la astfel de tentații, poate ar fi indicat să lasi pe altcineva să conducă.

Am ajuns la Cabana Prionia in 30 de minute, un loc întesat de turisti, dominat de o parcare destul de mare, cu multe masini, chiar prea multe pe alocuri. Aici ne-am echipat corespunzător și am inceput ascensiunea. Planul nostru însă a fost să ajungem la Refugiul A (2100m) până la ora 16.00 și să petrecem acolo câteva ore cu ceilalți oaspeti pe care i-am putea găsi la cabană

Cum e traseul de la Cabana Prionia până la Refugiul A?

Din Prionia pana la Refugiul A (Spilios Agapitos) am făcut exact 3 ore si jumatate. Trei ore și jumătate în ascensiune pe Muntele Olimp nu se compară  cu niciun munte pe care am fost până acum. În ciuda tuturor review-urilor citite, care spuneau ca traseul este foarte usor, și că poate fi parcurs cu ușurinta și de către copii, noi ne-am întâlnit cu un traseu destul de greu, un traseu care a inclus un efort susținut si hidratare corespunzatoare. E adevărat ca ne-am intâlnit și cu ceva copii – însa toti erau cărați în spate de părintii lor.

Traseul îți solicita toți muschii pe care-i ai, si chiar si pe cei despre care, nu credeai ca i-ai avut vreodată. Prima porțiune a însemnat o serpuire la deal si la vale, prin pădure, o pădure destul de rară, cu poteci bine bătătorite de catre turisti. Nimic deosebit. Doar copaci impunători si vegetatie cât curprinde, de ambele sensuri de mers. Însă, în cea de-a doua parte a traseului, urcarea a devenit mult mai serioasă, cu  respiratie îngreunată. Dacă nu te hidratezi cum trebuie înainte si n-ai pic de ciocolată la tine, pregătește-te psihic pentru pauze mai lungi, care-ți vor lungi traseul cu cel putin 1 oră. Apropo, pe Olimp cresc peste 20 de specii de plante unicat in lume. Aici si doar aici. Ai ce admira si crede-mă pe cuvant – nici măcar nu e necesar să le cunosti pe toate.

Marea Egee, văzută de pe culmi, anulează însă, tot efortul depus și te impinge, parcă, de la spate să o vezi de la înăltimi și mai mari. Știi că oricât de obosit ai fi, si oricât de tare te-ar deranja soarele puternic, vântul și bătăturile din bocanci, vei continua să mergi mai departe. Lecția perseverenței e o lecție, pe care ți-o dă negresit masivul din Olimp.

La refugiul A am ajuns exact la ora propusă. La ora 16.00, pe munte, soarele nu mai avea putere să ne deranjeze, așa că ne-am așezat muți de uimire la o masă cu un ceai dinainte, si am admirat priveliștea incredibilă.

 

Unde am înnoptat?

Ne-am petrecut noaptea la Refugiul A, într-o cameră cu alte 15 persoane. Am reușit să rezervam ca prin minune ultimele două paturi prin telefon, așa ca am fost multumiti până peste măsura. Patul ne-a costat 15 euro/persoana. Olimpul nu e foarte prietenos cu spațiile de cazare iar camparea la intamplare este strict interzisa. Și oricum ar fi – nu vrei să stai la cort nici vara, cam atât de frig poate fi aici după ce apune soarele.

Refugiul A numără în total 110 locuri de dormit in dormitoare comune, două spații pentru masă, un mini-restaurant (unde se găteste frecvent tocană de miel, paste cu bulion si supă caldă cu taitei) o baie la subsol (deschisa doar noaptea, dimineata 2 ore si seara 2 ore) si o zona de checkin, foarte bine organizata cu dulapioare pentru bagajele turiștilor. Dacă aveti de gând să le faceti o vizită în curând, trebuie să știti că aveti nevoie de slapi, intrucât nu veti fi lăsati sa intrati cu bocancii din pădure în cabană. Nu au personal care să facă curat zilnic, așa că e o idee foarte bună. Nu uitati nici de sacul de dormit si nici de frontală. Lumina se stinge la ora 22.00 seara si se aprinde din oficiu la ora 05.00 dimineața. Conditiile sunt oricum net superioare celor intalnite la noi în țară.

Locatia, asa cm va imaginatț, este destul de simplă, curată si vizitată de tot felul de oameni, majoritatea iubitori de natură și de munte. Dacă ești din fire vorbăret, poti pleca de acolo cu ceva prieteni. Noi ne-am împrietenit la masă cu un polonez, foarte simpatic, care se împrietenise la rândul lui cu un turc, student la medicina. Și de aici n-a fost decât poveste și bere turnată în pahare. :). Astfel de momente îți rămân în suflet pentru o viata întreagă.

Ziua 2 : Refugiul A – Vf. Mytikas (2917 m): 3 h 30

Dimineata, cum vă spuneam a început la ora 5 fix. Atunci s-au auzit fosnind primii saci de dormit. M-am ridicat imediat, ca prin minune și am pornit spre terasaă, cu o cana de cafea în mâna. Niciodata, dimineata nu fu mai frumoasa si mai merituoasa, :). Asta stiu sigur.

Am început ascensiunea spre Vârf la ora 7 fix. Teoretic ne așteapta un traseu de 3-3,5 ore. Planul nostru a fost să ajungem pe vârf în maxim 3 ore și să revenim în Litochoro până la ora 19.00. 

Încet-încet, în maxim 30 de minute, peisajul se schimbă. Vegetaţia cedează locul grohotişului, iar Varful Mytikas se arată în toată splendoara lui, luminata de vânt și soare cu dinți. Din când în când, norii devin tot una cu noi.

Am ajuns pe Vârful Skala undeva în jurul orei 10.00, după un urcuş sustinut, întrerupt doar de pozele de rigoare şi de pauzele corespunzatoare hidratarii. Panorama care ți se deschide în fata ochilor anulează din nou bătăturile din bocanci și respirația îngreunată. 

De aici, turiștii se grupează practic în două tabere – cei care aleg să se îndrepte către Varful Skolio (2918) si cei care aleg să se îndrepte spre Vârful Mytikas (2917 m), vedeta Olimpului. 

 

Nașul sau Acul, după alte surse, nu se află la mai mult de 45 de minute de vârful Skala, însă drumul până la aceasta se face traversând un culoar stâncos destul de dificil şi de periculos, mai ales dacă nu exista vizibilitate deplină, e ceață, plouă sau ninge. Culoarul denumit și Kaki Skala, adică Scara Iadului, presupune atentie la fiecare pas și chiar ham+carabin. Nici nu mai pomenesc de alte lucuri absolut obligatorii – cum ar fi bocancii.

După ce am stat 10 minute și am admirat Varful Mytikas, impunător și suficient de aproape cât să te lase mut de uimire chiar și de aici, am coborat puțin spre hău, să vad cum stau lucrurile pe traseu. Începuseră să se adune norii, ceața era din ce în ce mai densă și pietrele îmi cam alunecau de sub picioare. Am făcut câtiva pași până când mi-am dat seama că, dacă nu ma concentrez suficient sunt șanse mari să mă rănesc. ”Traseul implică scrambling, deci nu vreau sa fiu acolo dacă plouă, mi-am zis”. Si am decis să mă întorc.

Mulţi turisti aleg să se opreasca aici sau să pornească spre vârful Skolio, atunci când nu e vreme bună. Și până la urma așa am decis și noi.

Ne întoarcem și pornim la drum spre Vârful Skolio. Siguranța înainte de toate. Recunosc că am privit cu jind la cei care se întorceau dinspre vârf, însă muntele nu te lasă să faci întotdeauna ce vrei tu. Mi-am promis ca voi reveni, și ne-am îndreptat spre Vârful Skolio, unde ne-am odihnit și ne-am pregătit psihic pentru cele 5 ore și jumătate de coborâre până la Cabana Prionia.