Trăim într-o lume a conformismului social, iar asta se întâmplă nu de acum, ci de câțiva ani buni, în care psihologi și oameni de știință au încercat să înțeleagă, iar apoi să educe popoare întregi, cu privire la impactul acestui tip de comportament în societate.

Iar asta ar trebui să înțeleagă, mai înainte de toate, toți cei care se grăbesc să amprenteze lipsa de reacție a celor prezenți în stația de metrou Dristor, în momentul în care psihedelica cu pricina, a împins-o pe fata aia pe șinele metroului. 

Sindromul Genovese sau sindromul responsabilității difuze, diluate de grup, (google it, pls) ne descompune ca indivizi, atunci când suntem parte dintr-o mulțime, lucru confirmat deja de către cei care studiază psihologia mulțimilor. Ne așteptăm ca oamenii din jurul nostru să reacționeze întru ajutorarea celorlalți mereu, indiferent de factorii circumstanțiali care i-ar putea răni fizic sau psihic, dar uităm să ne analizăm propriile reacții, așteptând ca oricine altcineva, în afară de noi, să restabilească echilibrul dintre bine și rău. De cele mai multe ori, nici măcar nu ne dăm seama de asta, pentru că nu suntem implicați în mod direct.

Din spatele calculatoarelor sau a telefoanelor suntem cu toții, într-un fel sau altul, martori pasivi, dragilor și, dincolo de orice învinuire, cred că mai important ar fi să ne educăm cu toții, din punct de vedere psihologic, să devenim conștienți de ceea ce se petrece în lume și, cel mai important – să ne antrenăm mintea să reacționeze mai bine în situații similare, în loc să ne mirăm încontinuu de ceea ce se întâmplă și să ne fie frică să mai circulăm cu metroul sau să ne apucăm să semnăm petiții stupide.

Zic și eu, astăzi, din fața unei cafele la Shift, unde toată lumea aruncă cu pietre în cei prezenți, care n-au sărit în ajutor în stația de metrou.

În rest, ce să zic – Ești (încă) un norocos! 😉