Fericirea se învață, dar cu o condiție – aceea de a fi atenți la nevoile celor care ne iubesc și au nevoie de dragostea noastră. Asumat, echilibrat, rațional. Când dăruiești, dincolo de a cere iubire, când urmărești binele celuilalt ca pe al tău, ba chiar cu mai multă grijă, fericirea se învață negreșit. Când, însă, ești absorbit de propriile pasiuni, în sensul lor peiorativ, când ești orb și imun la fragilitatea celor de lângă tine, nu te aștepta la prea multe lucruri bune. Nu vor veni.

Artă rusă, de o profunzime aproape hipnotică, Loveless, vorbește despre fragilitatea existenţei umane, despre suflet, despre nevoia de a fi iubit, acceptat, înțeles, dar și despre felul în care lipsa iubirii poate schimba destine.

Loveless este inițial portretul unei căsătorii eșuate în stadiile sale teribile. Sunt multe forme în care căsniciile eșuate pot fi definite, însă, cea mai urâtă dintre toate rămâne nefirescul uman, grotescul față de celălalt, scârba, putreziciunea tuturor lucrurilor frumoase care au fost cândva.

Zhenya și Boris trec printr-un divorț vicios, marcat de resentimente și frustrare. Boris este un bărbat îngrozitor, bărbos, care lucrează în vânzări. Divorțat de curând, el încă mai împarte apartamentul de familie cu fosta soție Zhenya, cu care se ceartă la nesfârșit sub ochii copilului lor de numai 12 ani, Alyosa, un copil sensibil ca toți copiii, un copil fragil, marginalizat, neiubit. Nedorit.

Incapabili de a face față realității, cei doi abia așteaptă să întoarcă repede pagină, să uite de divorț și să se bucure liniștiți și iluzionați de viață într-o nouă relație, fără prea multe responsabilități. Boris are așadar o nouă prietenă, alături de care așteaptă un copil, în timp ce Zhenya dezvoltă o relație cu un domn mai în vârstă. Impedimentul pentru ca cei doi să fie fericiti până la adânci si bătrânete, pare să fie însăsi copilul lor, de care trebuie să aibă grijă și pe care, din nefericire, nu și l-au dorit niciodată. Captivi ai normele sociale conservatoare ale religiei, conformismului și chiar naționalismului, cei doi părinți devin imuni la binele propriului lor copil, ba mai mult, aleg să-și trăiască propria vanitate sub ochii odraslei lor, pe care o ignoră și o pedepsesc pentru neșansa de a fi fericiți.

După ce Alyosha asistă la o ceartă teribilă între părinții săi, acesta dispare, ca o răzbunare infantilă a aceea ce și-ar fi dorit să trăiască și n-a trăit.

Poezie existențială în toate formele sale, Loveless-ul lui Andrey Zvyagintsev dezvăluie imagini de un pictural desăvârşit, aproape poematice uneori, care închid în ele poveşti infinite, ale unor vieți trăite atât de aproape de noi, iar muzica, când sincopată, când guturală, când îndurerată, te poate copleși atât de dramatic,  încât îţi dă fiori şi te emoționează până la lacrimi.

Filmul, de origine rusă, este un film al cărui scenariu vorbește despre pierdere în toate formele ei – pierderea persoanei iubite, pierderea speranței, pierderea vieții, pierederea sentimentului matern și patern, rătăcirea propriei ființe, a sufletului și-a minții.

Loveless duce alegoria către zona introspecţiei, vinovăția fiind cea care, fără să fie anticipată, acaparează psihicul și alungă departe iubirea în forma ei cea mai pură – copilul.

Premiul Juriului la Cannes în 2017