Am vrut să fac din viața mea,

O fereastră cu obloanele larg deschise,

Ca tine.
Așezată cu fața spre soare, într-o zi frumoasă de mai.

 

Am vrut să fac din viața mea, o fereastră deschisă,

Ca mine.

Imprejmuită de picturi murale, în culori regale și eterne.

 

Am vrut să fac din viața mea,

O poezie,

Scrijelită pe-un zid dintr-o clădire veche, cândva o închisoare, din Auschwitz.

 

Am vrut să fac din viața mea un Carusel,

Fără cine știe ce traume.

Numai din cele mici.

 

Am vrut să fac din viața mea, o cameră cu două ferestre.
Una spre răsărit și una spre apus.
Fără secrete.

Limpede ca un lac ascuns în Munții Tatra.

 

Am vrut să fac din viața mea,

O călătorie în Lumea a Treia, călare.

Sălbatică și fără medicină occidentală.

Ca noi.

 

Am să fac din viața mea,

O viață lentă, liniștită.

Ca mine,

Când mă dau pe coapse seara

Cu pastă din lemn de santal.

Și tu privești.