Veselia zilei de azi a venit după ce vecina mea, de la etajul superior, a chemat poliția pentru că ascultam muzică la maxim în timp ce făceam curățenie. A vrut să mă atenționeze, aşa că mi-a bătut in țeava, poate, poate mă cumințesc. Nu s-a întâmplat.
Când a venit polițistul eram deja pusă pe şotii şi-aveam în cap un milion de variante prin care să-l abramburesc. Când am deschis uşa, un polițist tinerel şi al naibi de sexy m-a întrebat :
„E Dvorak, nu? Symphony from The New World, Largo? ”
” Omg, i-am răspuns. E Dvorak, da. Primesc amendă? ”
” Preferata mea e Humoresque. E pe acelaşi cd”?
” Da, e o înregistrare de la London Festival Orchestra. De ce? ”
A zâmbit.
” Mâine e un concert la Ateneu. Dvorak în prim plan. Ai vrea un bilet? Şi lăsăm în pace şi vecina de deasupra, care vrea să doarmă la prânz. Ce zici? Pot veni cu tine.”
” Nu. Eu vreau amendă”, i-am răspuns.
A zâmbit din nou şi mi-a făcut din mână în fața liftului. Data viitoare a zis că nu mă mai iartă şi mă obligă să merg la Ateneu. 
Ce vreau să vă spun este că se poate şi altfel. Că sunt printre noi şi oameni lipsiți de vanitate, educați, cu bun simț. Şi prin bunul lor simţ te fac şi pe tine să fii la fel. Şi capeţi aşa, un fel de duioşie care creşte-n tine şi despre care, parcă, ai vrea să vorbeşti lumii întregi – aici există speranță.
Be the first to comment on "Symphony from the New World"