Mi-ai adresat detaşat un ’’enchantée’’ în limba franceză şi o îmbrăţişare, a cărei pigmenţi aveam să le descopăr importanța abia un an mai târziu. M-am îmbolnavit de iubire în ziua în care mi-ai ghicit în palmă viitorul alături de prințul din povești. Îmi pregătisei un spectacol sincretic, în lumina căruia, muzica, coregrafia şi abilitatea lingvistică se regăseau într-o competiţie acerbă.

Am profitat de tonalitatea melancolică pe care mi-ai afișat-o involuntar în stări de reverie și am transformat-o pentru totdeauna într-un plâns intern, privat de libertate. Am fost propriul judecător în fața unei oglinzi a propriei conștiinte.

M-am regăsit târziu într-un fior exhaustiv, a cărui voce matinală își propusese să mă trezească la realitate.