‘‘Eu nu știu să sufăr, însă am întâlnit oameni simpli, în sat, care știau să sufere cu demnitate, în liniște. Și cred că asta trebuie să ne asumăm cumva, cum să suferim cu demnitate.”
spune regizorul Emanuel Pârvu, pe care l-am găsit timorat în fața cinema-ului Elvire Popesco, după avanpremiera primului său film – Meda, pentru care mi-am dorit să-l felicit și să-i strâng mâna la final.
Îl asculți și îți dai seama că există totuși ceva mai important decât scenariul unui film, în care subiectul principal, impune lupta unui părinte, cu un sistem bolnav, tipic românesc, în a-și păstra copilul asistat social.
Îți dai seama că, dincolo de alte lucruri, există o dorință vie a acestui om, a acestui regizor, de a încerca să înțeleagă oamenii și de a-i ajuta să empatizeze cu suferința altor oameni, măcar în preajma unui doliu.
”Nu se vede”, îi răspund eu, ca dintr-un suflet, încercând să-i explic, cum pot mai bine, cum niciun alt film pe care l-am văzut în ultima perioadă nu m-a înduioșat așa de tare, nu m-a revoltat, nu mi-a stârnit atâtea stări contradictorii.
Noi, ca homo sapiens, suntem din ce în ce mai egocentriști și mai orbi la nevoile altora, iar asta se vede cu ochiul liber și se observă din conflictele și răutățile pe care le manifestăm unii față de alții. Iar orbirea asta nu vine de altundeva, decat din vanitatea propriilor interese, interese deloc fecunde pentru ceilalți, pentru lume.
Ce voiam să vă spun, de fapt, e că, lungmetrajul de debut „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor“ al lui Emanuel Pârvu a primit două premii în cadrul Festivalului de Film de la Sarajevo: Premiul pentru cel mai bun actor lui Şerban Pavlu, iar Premiul pentru cel mai bun regizor lui Emanuel Pârvu.
Rulează în cinematografe din 24 noiembrie și e genul acela de film musai de văzut, despre care vrei să le povestești și prietenilor tăi deștepți și flexibili emoțional.
Trailer aici:
Be the first to comment on "Meda – Rulează în cinematografe din 24 noiembrie și e genul acela de film musai de văzut!"