Pune-i inelul pe deget și lasă-mă fără aer. Mă voi descurca. Voi închide ochii ușor și-mi voi strânge pleoapele să nu vă mai văd/Acolo, în întunericul meu te voi îmbrățișa pentru ultima oară. Prima încercare.

Pleoapele mi se vor lovi de obrajii umezi și palizi de durere, după care se vor relaxa și se vor deschide spre nicăieri.
Apoi, îmi voi muscă buzele și limba până nu le voi mai simți – de teamă să nu te strig. A doua încercare – și nu te voi mai strigă.

Plămânii mei se vor îneca de tristețe. Rinichii, splina, stomacul – toate se vor micșora și vor îngheța pe rând, unul câte unul, eliminând orice urmă de viață. Când totul va fi gata, îi voi cere inimii o ultima bătaie, care să mă zguduie din cap până-n picioare, și să mă lase să te plâng pentru ultima oară. A treia încercare. Și ultima.

Va fi un fel de  moarte tragică,  la care îmi vor fi martori toate organele. Întreagă ființă. Întreagă inima. O moarte pe care o așteptăm de multă vreme. O moarte prin care să nu trec nepăsătoare. O moarte care să mă trezescă din morți și să mă lase să trăiesc în continuare.
Pune-i inelul pe deget.