Pacea începe într-o gară

Untitled design (76)

94386718_10157546975948843_7258063648667467776_o

 

Capitolul 1.Pacea începe într-o gară.
E aproape ora 11, sâmbătă dimineața, iar Gara de Nord e aproape pustie. In sala de așteptare, nu miroase nici a parizer, nici a oua fierte prea putin, nici a transpiratie veche, nici a bere ieftina la pet, cum se întâmplă, de obicei, atunci cand lumea nu e bântuită de vreun virus inaripat, ce ne amenință cu sfarsitul. Cu sfârșitul sau cu moartea, spuneti-i cum vreți, dar mie nu mi-e frica de el nicicum, așa că am plecat. Da, am plecat. O luna întreaga de izolare, într-un apartament de 39m pătrați, mi-a luat mințile și mi le-a innodat.


Pesemne că polițistul care se îndreaptă spre mine foarte hotărât știe asta, simte, așa că nu ma ocolește.


„Domnișoară unde ati plecat asa cu atâta bagaj? Declaratie aveti?”

„Avem. Spre noi orizonturi am plecat, i-am răspuns, undeva unde să mă pot regăsi de-adevaratelea si să scriu. In apartamentul meu de 35 m pătrați din Buc, asa cum bănuiți, m-a lasat inspirația, i-am zis.”

„Aha, deci scrieți, ma îngână politistul. Dar ce scrieti? Si se așează lângă mine, la două scaune distanță, cu privirea departe.
Nimic important, cum bănuiesc, gânduri răzlețe și memorii. Poate proza scurtă, dacă am noroc.

” Aha.” Si polițistul nu mai spune nimic. „Cândva am scris si eu poezii, mi-a zis. Viata părea să aiba sens, acum nu mai are.” Si surâde blajin. Eu îmi văd de carte, c-un ochi la el si la meditația lui.


Când s-a inventat Surâsul, Dumnezeu a dat omului nu doar profunzime, ci și posibilitatea de a lega legături cu alti oameni. Surâsul, nu râsul, care e un gest mult mai lumesc decat Surâsul, e cel care ne întregește. Exista credinte care spun că, atunci când surâdem cuiva, fie si unui necunoscut, se transmit energii care pot alina orice boală. Poate de aceea, cei care sunt atât de grav bolnavi, temerari in fata mortii, le surâd atât de des altor oameni.

„Ați spus că scrieți, îmi repetă dintr-o dată noul meu prieten.Dacă iese ceva, o carte, o nuvelă, o poveste, mi-o puteți trimite si mie sa o citesc cândva?
Ma uit la polițist și surâd.
” Vi-o trimit dacă iese. Promit.”

Ne surâdem din nou si ne vedem fiecare de treabă. Pandemia surâsurilor, asta ar trebui să reiasă din lunile astea mohorâte. O pandemie a surâsurilor.

Be the first to comment on "Pacea începe într-o gară"

Leave a comment

Your email address will not be published.

*