La fereastra ei tocmai se pătau cireșii. Și mirosea a flori de tei. Și a iubire.
Il urmărise prin parbriz de aproape o lună. Era un bărbat sarmant, diletant de țigări de foi, arogant la prima vedere, cu ochi migdalați și nod dublu la cravată. Acum cerceta metodic un magazin de băuturi fine, căutându-și cu saliva gurii whiskey-ul preferat. Era victima temporală a unui consum de cocktail-uri, sofisticat și grațios. Purta o jacheta de tweed, pantalon maro-ardeziu și o privire încețoșată, ascunsă după lentilele gălbui din sticlă.

***

Începuse să plouă. Un vizitiu își mâna în tropot caleașca trandafirie pe Fifth Avenue.
Străzile erau deja pustii când ajunseră la apartamentul ei. În dormitor se auzea Mozart în surdină. Mai târziu și Beethoven cu al lui Concerto no.5.
Ea îl strigă și el intră în dormitor. El purta o curea lată din piele la pantalon. Ea – o cămașa din dantelă, de culoarea sampaniei. Ea îl privi cu ochi mari si buze obraznice. El îi mângâia sânii voluptoși în așternutul din satin.
La început, ea se gâdilase și râse încet, pentru sine. Apoi schimbă rapid macazul trăirilor si îngenunche ca o tigroaică sălbatică peste el în pat. El îi dădu jos port-jartierele și îi săruta coapsele delicate. Era seducătoarea lui iubită, cu mișcări unduitoare, dureros de apetisante pe trupul lui.

Ea profitase de moment și-și eliberase un picior peste umărul lui, pentru ca el să o curprindă mai adânc și mai profund.
’’Va bene?’’ întrebă ea strengărește privindu-l.
‘’Molto bene’’, răspunse el.

Apoi își coborî încet limba în jurul abdomenului lui, răsfățându-l cu buzele.
‘’E permesso?’’

Era mai mult o șoaptă care nu aștepta răspuns. Era minunat pentru el. Și pentru ea, pentru că îi plăcea să-l vadă zvârcolindu-se printre cerceafuri de plăcere. Buzele îi atinse tacid palmele, brațele  alunecaseră pe spatele ei, rostind cuvinte franțuzești pe care le învățase de la ea. O simtea peste tot. Îi simtea nasul, bărbia, cerul gurii.
Tremurau amândoi în vâltoarea pasiunii, lăsându-si saliva pe trupuri și în suflete. O trase ușor de mjloc si îi mângâie cu blândețe pântecele.

***

Ea avea douăzeci și cinci de ani și era una dintre cele mai seducătoare jurnaliste din Franța. El avea treizeci și opt de ani și era pilot de raliu, italian. Ea – îl iubea cu idealism și îi compunea romante. El- conducea cu încăpățanare și din ce în ce mai repede. Si ea îl adora pentru asta.
Draperiile din apartamentul ei fuseseră luminate de un curcubeu întins candid peste orașul adormit. Ea îi dăruise din nou o noapte de neuitat și nu exista nici o clipă pentru care să-i pară rău.

‘’Grazie. Tante grazie’’– spuse el. Se aplecă și o învelise cu cearceaful din satin ca să nu răcească. Ea îi deschise un ochi, îi zambi în nas și îi spuse în franceza ei imperfectă:
‘’ Nu conduce plea ledepe’’.