‘’Ieri a fost o zi tare ciudată. S-au certat oamenii și au fost deprimați. Simțeam ieri, la fiecare vorbă pe care o schimbam cu tine, cum vreau să fiu rău. Cu tine, cu mine. Am ajuns acasă și stând sub dus, imi spuneam: gata, renunț, aleg calea ușoară. Care este până la urma doar un cerc, din care nu ies. Și voiam să-ți scriu că renunț, că gata, nu mai are rost. Apoi am citit mailul tău, și am inteles strigătul tău si gândurile tale și am văzut frica ta de a fi părăsita și cât de greu îți e să avem o relație la distanță. Și am înteles totul, pentru că și pentru mine e la fel, exact la fel.
***
Bunicul meu de acasă e tare obosit și abia se mai scoală din pat și parcă, se face tot mai mic, pe zi ce trece. În cele 2 zile cât am stat la ai mei, nu am petrecut cu bunicul nici măcar un minut. Iar duminica noaptea am intrat la el în camera și am stat lângă el, în timp ce dormea. Și mi s-a strâns inima, pentru el și pentru mine.
La fel cu tatăl meu, pe care-l iert și cu care nu pot să vorbesc. Și când nu va mai fi, am să vreau să mă întorc și să-i povestesc tot și să-l întreb cum era el în copilărie. Și nu fac asta acum, cât as putea, ci continui să merg în cerc, ajungând des acasă, dar petrecând tot mai mult timp cu prietenii sau la calculator și fugind continuu de lucrurile cu adevărat importante. Cum ar fi vorbitul cu tata. Și iertarea.
Și trec prin viață, iar la sfârșit, când voi trage linie, ce am să văd? Că nu am făcut mare lucru, că am evoluat atât de puțin în viața asta, că nu mi-am pregătit-o pe următoarea și că o voi lua mereu, de la capăt.
***
Dar apoi cunosc oameni ca tine, care îmi deschid ușa un pic și mă ajută să văd că cercul poate deveni o spirală. Pășesc câte un pic, cu teamă, iar la primul hop, la primul examen, mă sperii si fug. Mereu, în cerc, drumul se închide și mă duce înapoi de unde am plecat.
Asta mă sperie: că vad, simt, stiu că depinde de mine să ies din cerc, dar mă întorc mereu, imi fac rău, fac lucruri de care nu sunt mândru, și pe cât de ușoare și pline de importanță par pe moment, după un timp le văd frivole și fără sens. Dar continui, cu perseverență, ca doar e așa de ușor să faci ce face toată lumea…
***
Iar tu, fetiță, îmi spui și de rele și de bune. Și dacă nu pot să le suport, mă supăr și mă închid. Deși tu mi le spui din dragoste și cu iubire.
Așa că încerc să pășesc alături de tine, pe spirală și nu renunț.
Așa că încerc să pășesc alături de tine, pe spirală și nu renunț.
Noi ne-am întâlnit acum, în acest aici, ca să ne ajutăm, cu fricile și cu temerile noastre. Să ne ținem de mână, pe drumul ăsta greu și frumos al evoluției. Și dacă voi reuși, în viața asta, să te țin de mână macar un pic, poate că în următoarea, voi fi mai sus, ținând de mâna un alt tu.
Căci tu, fetita, esti unul din cei 3 îngeri pe care îi cunosc.’’
Be the first to comment on "Scrisoare către cei dragi. Spirala iubirii."