Ionut, un copilaș în vârsta de doar 6 anisori, se trezește în fiecare dimineață cu gândul la grădiniță. Istovit de puteri, Ionuț o primește curajos pe asistenta care îi face injecția de dimineață. Cum ne vede, se ascunde printre așternuturi de rușine. N-a înțeles niciodată de ce nu mai poate merge la grădiniță, alături de prietenii lui. Sunt si aici copii, dar cei mai multi dintre ei nu au chef de joacă.

Ionut știe cum se numește boala lui și știe în termeni realiști care sunt șansele lui de supraviețuire. Zero. Știe ce vrea să se facă dacă o să ajungă mare – pilot de avioane.

Mama lui, o femeie cam de 40 de ani vine zilnic la centru și dacă ar putea, ar dormi nopțile în același pat cu el, mai ales că Ionut nu adoarme singur niciodată.

O astfel de relatare este lipsită în mod dorit de orice fotografie. Durerea lui Ionuț cere decență.

Conform Agentiei Internationale de Cercetare a Cancerului, în România peste 50.000 de români mor în fiecare an din cauza maladiilor oncologice. Printre ei si un număr impresionant de copii.

Dintre cei 50.000 de oameni, aproximativ 80% se luptă cu dureri groaznice în ultimul stadiu al bolii și într-un final se sting sub privirele neputincioase ale celor dragi. Din păcate, doar trei din zece bolnavi beneficiază de medicamentația potrivită.

Ultimul congres medical asupra cancerului de la Viena, dezvăluie faptul că peste trei sferturi din pacienții afectați de o formă de cancer nu beneficiază de o intervenție chirurgicală „sigură și adecvată. Noile noastre estimări sugerează că doar mai puțin de un pacient din 20, din țările slab dezvoltate și circa unul din cinci, din țările mediu dezvoltate, au acces la un act chirurgical de bază”, afirmă profesorul Richard Sullivan de la King’s College din Londra, aflat în fruntea comisiei care a elaborat raportul.

România se află și ea pe lista neagră.

Unui bolnav căruia nu i-a mai rămas prea multe zile bune din viață, fie el copil sau adult, i se prescrie o externare, care-i permite acestuia să plece acasă. Odată ieșit din spital, bolnavul e pe cont propriu. Într-o țară în care ți-e rusine să mai chemi salvarea acasă (pentru că stii că te vor certa la telefon și vor veni indispusi la tine), centrele de îngrijire paliativă rămân pentru bolnavi și familiile acestora, singurul loc în care pot primi ajutor.

Binele face parte din natura noastră umană. Și exact așa cum mi-a zis mie un prieten mai demult, nu există tratament mai bun pentru psihicul unui om, care să se asemene cu sentimentul de mulțumire pe care-l ai atunci când ai ajutat pe cineva. 

Dacă te numeri și tu printre cei care simt nevoia de a face bine și vrei să aduci alinare copiilor  internați la Hospice – Casa Speranței, aflați în suferință, te poți alătura campaniei Bunătatea nu ține cont de anotimp, despre care poți afla mai multe detalii de aici. 

Copiii de la Hospice – Casa Speranței sunt copiii pe care si TU îi poți ajuta. Și nici nu-ți imaginezi cât de ușor.

Trebuie doar să-ți dorești să transformi un gest mic într-o faptă mare.