Hai că, am ajuns în sfârșit, în locul asta fantastic, în care lumea pare a fi o altă lume. Am de gând să scriu o carte în care să va spun cum se simte liniștea din capul meu aici.
Și-apoi, cu ocazia asta, am să mă las și de fumat. Am să fac cel puțin două vizite importante în călătoria mea mișto – una la Muzeul Berii din Lisabona, și altă la Muzeul Vinului, în Porto. Tot în Porto, dacă-mi iese, am să sar cu parașuta că să-l văd mai bine de sus, sus.Iar în Sintra am să fac o drumeție de câteva ore că să-mi potolesc setea de munte. Înainte să plec de aici, o să trec și pe la cea mai veche librărie din lume să-mi iau un suvenir, cadou de ziua mea. Cel mai probabil, va fi o carte de Fernando Pessoa sau vreun semn de carte cu imagini din operele lui Dali. 
În rest, ce să va spun? Prin împrejurimi, pe aici, susură mirosul de tarte de pere și vanilie și, pe alocuri, se ciocnesc pahare de vin că-n orice altă zi normală.
Văzută din unghiul asta, primăvară, care a venit greu, dar a venit până la urmă, pare foarte liniștită: calmă, blanda, cu nopți parfumate și domoale.
În avion, un copil de maxim 7 ani, pe care nu l-am lăsat să stea la geam pentru că plătisem special pt locul ăla să-mi văd munții liniștită, a adormit cu capul pe umărul meu stâng. M-am îndrăgostit. Când s-a trezit, a ras cu râsul lui de copil sincer, s-a apucat de tropăit prin avion și apoi m-a întrebat – Mă lași să stau la geam?
L-am lăsat. 
Dar i-am zis să deschidă ochii mari și să-mi spună și mie ce vede. Ne-am distrat.
Am ascultat Alternosfera și Bach, tot drumul, cu nasul lipit de geam, sub aceeași vraja sub care, pisica mea se uită în zare, când am timp de ea să o păzesc, să nu cadă de la etajul 6.
Lisabona, Portugalia.
Toate bune aici. Noapte bună ! Mă duc la party în seară asta la hostelul meu cool și plin de oameni faini, la care sunt cazată.
Citeste si Jurnal de Portugalia. Capitolul 2. –Au si prieteniile vremea lor.
Be the first to comment on "Jurnal de Portugalia. Capitolul 1 – Deschide ochii"